Bronhiile sunt ramificații ale traheei care au inelele cartilaginoase complet închise. La om traheea se continuă cu două bronhii principale, dreaptă și stângă, care se ramifică în cinci bronhii secundare sau lobare, două bronhii secundare pentru plămânul stâng și trei bronhii secundare pentru plămânul drept. Bronhiile lobare se continuă cu bronhiile segmentare care se divid în bronhiole lobulare, care la rândul lor se ramifică în bronhiole respiratorii, ramificații care nu mai conțin cartilaj.

Totalitatea bronhiilor constituie arborele bronhic, sistem de tuburi care permite transportul aerului către alveolele pulmonare, locul în care se realizează schimburile gazoase la nivelul plămânului.

Inflamația mucoasei bronhiilor se numește bronșită.

Arborele bronșic este totalitatea ramificațiilor intrapulmonare ale bronhiei principale și anume: Bronhie principală => bronhii lobare => bronhii segmentare => bronhiole preterminale => bronhiole terminale => bronhiole respiratorii => ducte alveolare => saci alveolari => alveole pulmonare. Ramificațiile intrapulmonare au formă cilindrică regulată, peretele lor fiind format dintr-o tunică fibro-cartilaginoasă, musculară și mucoasă. Tunica fibro-cartilaginoasă este formată din insule de cartilaj (diferită de cea din traheea, care prezintă inele de cartilaj cu forma literei „C”). Începând cu bronhiolele preterminale insulele de cartilaj dispar. Stratigrafia musculaturii netede se va modifica pe parcus ce avansam: în bronhiola preterminală fibrele musculare netede sunt organizate în fascicule dispuse concentric, în bronhiola terminală fibrele musculare netede sunt dispuse în fascicule discontinue, în bronhiola respiratorie fibrele sunt aranjate în benzi de fibre musculare netede separate, în ducte benzile devin mai rarefiate, iar în alevolă fibrele musculare sunt absente. Arborele bronșic poate prezenta dilatații patologice în care se poate strânge puroi sau secreții.

Referințe și note

[

modificare

|

modificare sursă

]

Acest articol legat de anatomie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!

Arborele bronhic este compus dintr-un sistem de tuburi prin care aerul pătrunde în plămâni, reprezentând componenta bronhică a plămânilor. Prezintă un segment extrapulmonar, format din bronhiile principale care se ramifică prehilar, pătrund în plămân, se ramifică, de unde se distribuie corespunzător lobilor pulmonari, segmentelor pulmonare până la diviziuni foarte mici, ce formează segmentul intrapulmonar.

                                   

Bronhiile principale

Se întind de la locul de bifurcare a traheei, la nivelul vertebrei T4, până la intrarea în hilul pulmonar. Fiecare bronhie principală pătrunde în hilul plămânului corespunzător şi se ramifică în colaterale primare care reprezintă bronhiile lobare, corespunzătoare lobilor plămânului. Acestea continuă să se ramifice (colaterale secundare) şi duc la formarea bronhiilor segmentare corespunzătoare segmentelor pulmonare.
De la origine se orientează înferior şi spre lateral în dreapta, bronhie principală dreaptă şi spre lateral stânga, bronhie
principală stângă.

Bronhia principală dreaptă

Bronhia dreaptă este formată din 6-7 arcuri cartilaginoase şi este mai scurtă, aproximativ 2,5 cm lungime. Este orientată spre dreapta şi puţin înapoi, cu o poziţie spre verticală, fiind mai voluminoasă. Poziţia aproape verticală a bronhiei principale drepte favorizează pătrunderea corpilor străini mai uşor decât în bronhia stângă. Având un diametru mai mare, la auscultație murmurul vezicular este mai intens în dreapta. După un scurt traiect dă prima sa ramură, bronhia lobară superioară dreaptă, o bronhie de tip eparterial, fiind cea mai superioară ramificaţie bronhică şi astfel unica situată deasupra arterei pulmonare drepte. Apoi, la nivelul vertebrei a 5-a toracale, pătrunde în hilul plămânul drept, se continuă
cu un segment de aproximativ 2 cm lungime numit bronhie intermediară, situat între baza bronhiei lobare superioare drepte şi locul de diviziune în bronhia lobară mijlocie şi inferioară.

Ramurile bronhiei principale drepte sunt:
– Bronhia lobară superioară dreaptă se formează de pe partea laterală a bronhiei principale, merge superolateral apoi intră în hil şi se împarte în 3 bronhii segmentale: apicală, posterioară și anterioară. 
– Bronhia lobară mijlocie are originea de pe partea medială, coboară oblic spre anterolateral, apoi se divide în 2 bronhii segmentale: laterală și medială. 
– Bronhia lobară inferioară dreaptă continuă bronhia principală dreaptă în jos spre baza lobului inferior, este scurtă şi se împarte în 5 bronhii segmentale: superioară, bazală medială (cardiacă), bazală anterioară, bazală laterală și bazală posterioară.

Raporturi extrapediculare

Bronhia principală dreaptă vine în raport cu arcul venei azygos, dispus anterior şi inferior. Artera pulmonară dreaptă trece, iniţial, inferior apoi se poziţionează anterior faţă de bronhie. Prin intermediul pediculului vine în raport vena cavă superioară, vena azigos, nervul vag drept, nodurile limfatice inferioare ale lanţului laterotraheal drept.

Raporturi intrapediculare

Bronhia principală dreaptă situată posterior faţă de artera pulmonară dreaptă, stabileşte raporturi cu artera pulmonară dreaptă situată antero-inferior, cu cele două vene pulmonare drepte situate inferior. Artera bronhică dreaptă este pe fața posterioară a bronhiei, iar venele bronhice drepte sunt situate posterior, prebronhic şi retrobronhic. Limfaticele şi fibrele plexului nervos pulmonar sunt dispuse anterior şi posterior faţă de bronhie. Limfaticele drenează în trei grupuri de noduri
limfatice bronhopulmonare, pediculari:
– anteriori: prevenoşi, prearteriali, prebronhici,
– posteriori: retrobronhici,
– inferiori: infrabronhici.
Împreună, elementele vasculo-nervoase formează pediculul pulmonar drept, unde bronhia principală dreaptă este situată posterior faţă de venele pulmonare.

Bronhia principală stângă

Bronhia stângă este formată din 9-12 arcuri cartilaginoase cu o lungime de aproximativ 5 cm şi intră în plămânul stâng la nivelul vertebrei a 6-a toracică. Este orientată spre stânga cu o poziţie spre orizontală, fiind de calibru mai redus. Bronhia principală stângă, fiind situată inferior de artera pulmonară este o bronhie de tip hiparterial.

Ramurile bronhiei principale stângi sunt:
– Bronhia lobară superioară stângă este mai lungă şi se împarte în 2 trunchiuri segmentale: superior şi inferior (lingular): apico-posterioară, anterioară, lingulară superioară și lingulară inferioară. 
– Bronhia lobară inferioară stângă se orientează în jos şi posterolateral, este scurtă şi se împarte în 5 bronhii segmentale: superioară (Bronchus segmentalis superior [B VI]), bazală medială (cardiacă), bazală anterioară, bazală laterală și bazală posterioară. 

Raporturi extrapediculare

Bronhia principală stângă vine în raport anterior cu arcul aortei, şi cu artera pulmonară stângă, aorta descendentă toracică, porţiunea toracică a esofagului dispuse posterior.

Raporturi intrapediculare

Bronhia principală stângă este situată superior şi posterior, stabileşte raporturi cu artera pulmonară stângă situată antero-superior, cele două vene pulmonare stângi, cea superioară situată una anterior, şi cea inferioară situată inferior în pedicul. Arterele bronhice stângi, cea superioară se poziționează anterior, cea inferioară rămâne situată posterior faţă de bronhie. Venele bronhice se dispun prebronhic și retrobronhic. Fibrele plexului nervos pulmonar şi vasele limfaticele sunt dispuse în faţa şi în spatele bronhiei. Vasele limfatice drenează în nodurile limfatice mediastinale anterioare stângi, nodurile limfatice laterotraheale stângi, nodurile limfatice traheobronhice inferioare și accesor spre nodurile limfatice ale ligamentului triunghiular şi nodurile limfatice mediastinale posterioare.

Împreună, elementele vasculo-nervoase formează pediculul pulmonar stâng, unde bronhia principală stângă este situată postero-inferior faţă de venele pulmonare. Segmentul intrapulmonar bronhic se continuă prin ramificarea bronhiilor segmentale în ramificaţii intrasegmentale care după un număr variabil de diviziuni, pătrund în interiorul lobulului, dau ramuri bronhiolare mai mici din care se desprind bronhiolele terminale. La acest nivel se termină segmentul de conducere al aerului şi începe segmentul respirator prin următorul nivel de ramificare reprezentat de bronhiolele respiratorii, ductele alveolare, sacii alveolari şi alveolele pulmonare, unităţi din componenta parenchimatoasă a plămânului.

Structura bronhiilor

Căile respiratorii au în structura lor, dispuse dinspre exterior spre interior:
– tunica fibromusculocartilaginoasă cu un strat de ţesut conjunctiv fibros ce conţine porţiuni cartilaginoase şi un strat muscular.
– stratul submucos are conţine un număr variat de glande bronhice, vase şi fibre nervoase.
– tunica mucoasă, care posedă epiteliu de tip respirator.
Bronhiile extrapulmonare au la exterior tunica fibroasă cu inele incomplete de cartilaj hialin şi stratul muscular cu fibre musculare netede. Conţin glande de tip seros şi mucos. Epiteliul mucoasei este de tip pseudostratificat columnar ciliat.
Bronhiile intrapulmonare au o structură diferită în raport cu calibrul bronhiei, care scade odată cu fiecare diviziune a arborelui bronhic.
– Bronhiile lobare au tunica fibroasă cu segmente de inele cartilaginoase complete, mici şi subţiri dispuse circular şi stratul muscular cu fibre musculare netede – muşchiul lui Reisseissen.
– Bronhiile segmentare au lamele izolate de cartilaj hialin şi o tunică continuă de fibre elastice. Submucoasa şi mucoasa bronhiilor lobare şi segmentare au structură identică cu cea a bronhiilor principale.
– La nivelul bronhiolelor, odată cu ramificările repetate, în tunica fibroasă există mici noduli hialini care dispar complet. În tunica musculară fibrele elastice se răresc. La bronhiolele terminale fibrele musculare netede devin mai dense şi se dispun circular în jurul lumenului pentru ai păstra forma. Mucoasa trece de la epiteliul columnar ciliar simplu la epiteliu cuboidal nonciliar. Glandele bronhice sunt puţine şi dispar la bronhiolele terminale.
– La bronhiolele respiratorii tunica fibroasă este o lamă subţire de ţesut conjunctiv care dublează tunica mucoasă iar fibrele musculare lipsesc. Mucoasa este formată din epiteliu scuamos simplu.

Mucusul favorizează mişcarea cililor din epiteliu, care ajută la eliminarea particulelor nocive introduse prin inspir. În bronhiolele cu epiteliu nonciliar, particulele nocive sunt îndepărtate de macrofage.

Vascularizație și inervație

Arterele: Aportul arterial este asigurat de ramuri bronhiale din aorta descendentă toracică. In dreapta, o arteră bronhică
ramură din a 3-a arteră intercostală posterioară dreaptă, iar în stânga, două artere bronhice, stângă superioară şi stângă inferioară, ramuri direct din aorta descendentă toracică.
Venele bronhice dreaptă şi stângă drenează sângele venos, din dreapta, în vena azigos şi din stânga, în vena hemiazigos accesorie.
Limfaticele drenează limfa in nodurile bronhopulmonare, de aici spre nodurile limfatice traheobronhice (superioare drepte şi stângi; inferioare) şi în continuare în cele laterotraheale.
Inervaţia bronhiilor principale este realizată de ramuri vegetative ale plexului nervos pulmonar.