Nevoia dea prescurta scrisul este veche şi pare să fi fost, la începuturi, legată detextele ce urmau să fie gravate pe monede. În mod riguros, distingem astăziîntre abrevieri, acronime, sigle şi simboluri, prezentate, în ortografie, subnumele generic de abrevieri. Noi le vom trata însă pe rând, pentru o mairiguroasă informare a publicului.

ABREVIERI

Abrevierea (din lat. brevis, „scurt”) este o prescurtare, adică reducerea unui cuvânt, sau a unui grup de cuvinte, la câteva litere, considerate suficiente, dar fără să se piardă înţelesul. În general, nu se folosesc abrevieri în scrierile literare, dar ele sunt frecvente în textele ştiinţifice şi în cele administrative. Va trebui, de la început, să distingem între abrevierile dictate de diverse împrejurări şi de uz propriu (notiţele luate de un student la un curs) şi abrevierile convenţionale, recomandate de autorităţile competente şi care sunt, în majoritatea cazurilor, internaţionale.

Există diferite feluri de a abrevia, fapt care impune reguli diferite de scriere. Astfel, reţinem:

• Abrevierea prin litera iniţială, majusculă sau minusculă, a unui cuvânt, urmată de punct: p. = pagină); v. = vezi; I. L. Caragiale = Ion Luca Caragiale, M. Preda = Marin Preda.

NOTĂ: Fac excepţie abrevierile punctelor cardinale: N = nord, S = sud, E = est, V = vest, care nu sunt urmate de punct.

• Abrevierea prin eliminarea literelor finale, urmată de punct: acad. = academician, arh. = arhitect, art. = articol, cap. = capitol., ex. = exemplu, ing. = inginer,  lt. = locotenent, prof. = profesor, serg. = sergent, str. = stradă; Al. Brătescu-Voineşti = Alexandru Brătescu-Voineşti, Şt. O. Iosif = Ştefan Octavian Iosif.
• Abrevierea prin eliminarea literelor interioare, urmată de punct: bd. = bulevard; dr. = doctor.

NOTA 1. Substantivele domnul, domnului; doamna, doamnei; domnişoara, domnişoarei; domnii, domnilor, când precedă nume de persoane, de funcţii etc., se scriu fără cratima şi neurmate de punct: dl, dlui; dna, dnei; dra, drei; dnii, dlor.

NOTA 2. Cratima se foloseşte în abrevierea pronumelor personale de politeţe: d-lui= dumnealui; d-ei = dumneaei; d-ta, d-tale = dumneata, dumitale; d-sa, d-sale= dumneasa, dumisale; d-lor= dumnealor; d-voastră = dumneavoastră etc. În cazul formei dumneavoastră, DOOM recomandă şi scrierea dv. sau dvs. datorită largii lor răspândiri. Ortografierea cu majusculă Dv. sau Dvs. este permisă, fiind dictată de raţiuni personale de stil reverenţios.

NOTA 4. În cazul termenilor şi expresiilor împrumutate din latină, abrevierile se vor scrie în italic (cursive), cu excepţia formei etc. = et cetera / et caetera („şi celelalte”): , cf.= confer „compară”, f. sau f°. = folio, ib. sau ibid. = ibidem, id. = idem, op.cit. = opere citato „opera citată”, pass. = passim „în locuri diverse”, r° = recto, v° = verso.

NOTA 5. În abrevierea unor termeni compuşi sau ai unor expresii latineşti, nu se lasă spaţiu între cuvintele abreviate: a.c.=anul curent, d.a.= după-amiază, î.e.n.= înaintea erei noastre, s.m. = substantiv masculin; N.B.= nota bene („bagă de seamă”), P.S.= post-scriptum (adaos după semnarea unui mesaj).

NOTA 6. Dacă unul sau toţi termenii se scriu în mod obişnuit cu majusculă iniţială, majuscula se va păstra şi în abreviere: d.H. = după Hristos, A.S.R. =Alteţa Sa Regală, Î.P.S =Înalt Prea Sfinţitul.

SIGLE

O definiţie specifică a siglei, în limba română, o găsim în Dicţionarul de termeni lingvistici, 1998:

SÍGLĂ s. f. (cf. fr. sigle, lat. sigla): prescurtare convenţională formată din litera iniţială sau din grupul de litere iniţiale folosite în inscripţii, în manuscrise etc. pentru a evita cuvintele sau titlurile prea lungi, ca de exemplu ArhO (Arhivele Olteniei), RRL (Revue Roumaine de Linguistique), SG (Studii de gramatică) etc.

Aşadar, adăugăm noi, sigla (lat. sigla „semne prescurtate”) este o prescurtare formată din „litera iniţială sau din grupul de litere iniţiale” pronunţate cu numele literelor din limba română sau din limbi străine. Dacă o abreviere (S.S. = Sfinţia Sa) nu se poate citi decât in extenso, adică „S.S. = Sfinţia Sa”, o siglă (SS = Schutzstaffel, „eşalonul de protecţie”, organizaţie paramilitară nazistă) se va pronunţa doar prin citirea literelor („es-es”, în exemplul nostru). De asemenea, la sigle, punctul de abreviere este facultativ, tendinţa actuală fiind omiterea lui. Nu se lasă spaţii între literele siglei.

Astfel, sunt sigle: ANAF (pronunţat: „anáf”) = Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; C.F.R. sau CFR (pronunţat: „ceferé”) = Căile Ferate Române; IBM (pronunţat: „ibeém” sau „aibiém”) = International Business Machines; UNESCO (pronunţat: „unésco”) = United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization.

ACRONIME

Ce este un acronim? Iată o definiţie specializată din acelaşi Dicţionar de termeni lingvistici (1998):

ACRONÍM s. n. (< fr. acronyme): cuvânt format din prima sau din primele litere ale cuvintelor care compun o sintagmă, o expresie, un titlu etc., ca în O.Z.N. (Obiecte zburătoare neidentificate).

Trebuie să precizăm, pentru o corectă înţelegere, că, în comparaţie cu sigla, acronimul se comportă ca un nume comun: laser, lasere („România are cel mai puternic laser din Europa.”, Internet); ozene, ozeneuri („Dar să vedeţi cum le-a fost concertul… [] Cu un start de concert de parcă chemau ozeneurile – desigur, m-am simţit chemată, am luat o gură de cafea rapid să alunec mai uşor pe rază şi m-am lăsat răpită până în ultimul moment.”, Internet); radar, radare („Noile radare ale politiei rutiere i-au speriat de moarte pe trei olteni.”, Internet).

Alte acronime: (ieşit din uz) aprozar, aprozare, „unitate comercială pentru produse agroalimentare” (apro[vizionare] cu zar[zavat]), CV, CV-uri, „curriculum vitae”; PR, PR-ul, „public relations, relaţii publice”; TBC, TBC-ul „tuberculoză”.

SIMBOLURI

Simbolurile sunt invariabile, nu se scriu niciodată cu punct după abreviere şi pot fi reprezentate prin:

• o literă: C = carbon; h = oră; K = kelvin; l = litru; m = metru; V = volt.

NOTĂ 1. Simbolurile chimice se scriu totdeauna cu majusculă iniţială.

NOTA 2. Dacă simbolurile unităţilor de măsură provin din substantive comune (litru, metru), acestea se scriu cu literă mică. Dacă simbolurile provin din nume proprii (K = kelvin < Kelvin, V = volt < Volta), atunci ele se scriu cu majusculă.

• un grup de litere: °C = grade Celsius; dal = decalitru; EUR = euro; km = kilometru; kW = kilowatt; min = minut.
• un grup de litere şi cifre: H2O = apă; m3 = metru cub.
• un semn convenţional: @ = „a rond”, folosit îndeosebi la adresele curierului electronic; © = copyright („drepturi de autor”); & = „et”, şi; € = euro; $ = dolar; § = paragraf; † = mort, decedat; + = plus; < = mai mic ca; π = pi; % = procent.
• o pictogramă: simbol de pericol etc.

Cuvântul bulevard (în franceză boulevard) are mai multe sensuri general acceptate.

În limba română, cuvântul bulevard este împrumutat din limba franceză: boulevard. Acest termen a fost împrumutat din neerlandeză bolwerc, bolwark, cu sensul de „bastion”, „lucrări de construcție cu material din lemn (bârne, dulapi, blane)”.[1][2] În anul 1495 este atestată forma boulever: „întărituri din pământ și din lemn”, „loc întărit”. Cuvântul a fost folosit cu acest sens până prin secolul al XVII-lea. Apoi a primit și sensul modern, de „loc de plimbare plantat cu arbori”, mai întâi pe amplasamentul întăriturilor demolate în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.[1][2] Prin evoluție fonetică, s-a ajuns la forma modernă din limba franceză, boulevard.

Accepțiuni în limba română

[

modificare

|

modificare sursă

]

• Un bulevard este o întăritură umplută cu pământ, constituind partea superioară a unei fortificații (sens învechit, întâlnit, de exemplu, într-o lucrare de a lui Nicolae Bălcescu: „poruncind să ducă toate tunurile pe bulevarduri”).[3]
• Un alt sens învechit (figurat): Bulevardul este ceea ce servește la apărare și la protecție (de exemplu: „Carpații au fost bulevardul naționalității române”.[4]
• Sensul modern: Un bulevard (abreviat adesea Bd.) este, de obicei, o arteră foarte largă, dreaptă, mărginită de arbori, cu mai multe benzi; bulevardul este împărțit de o linie mediană și cu drumuri de-a lungul fiecărei părți, concepute ca benzi de deplasare lentă și de staționare / parcare, precum și benzi pentru bicicletă și benzi de utilizarea pietonală (trotuare), adesea cu o calitate peste medie a peisajului. Bulevardul este interconectat cu drumurile periferice și cu artera principală din traficul regional. Unele dintre aceste caracteristici pot lipsi.

• Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, ediția a doua, Editura Litera Internațional, București – Chișinău, 2007.
• Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Ediția a III-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978.
• Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par…, quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977.
• Paul Robert, Le Petit Robert 1, par …, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, rédaction dirigée par A. Rey et J. Rey-Debove, Le Robert, Paris, 1992.
• Nouveau Petit Larousse Illustré. Dictionnaire Encyclopédique, Librairie Larousse, Paris, 1929.
• Le Petit Larousse illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.

1. ^ a b

   Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique.

2. ^ a b

   Paul Robert, Le Petit Robert 1, par …, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française.

3. ^

   Nicolae Bălcescu, Opere, vol. I – IV, Editura Academiei, București, 1974 – 1990, in Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, p.176.

4. ^

   Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române

Articole conexe

[

modificare

|

modificare sursă

]

 Acest articol despre transport este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.