Fructificind experienta personala a autoarei, romanul De ce fierbe copilul in mamaliga exploreaza, din perspectiva naivitatii infantile, tumultuoasa lume a circului, orbitoare in aparenta, dar pindita permanent de tragism si de spectrul mortii. Din carte nu lipsesc observatiile de mare acuitate cu privire la realitatile sociale si politice din Romania ultimelor decenii comuniste.
„E o lume din care lipsesc dragostea si mila si in care umanitatea se intinde peste fete grotesc ca un ruj ieftin. O lume kitsch si totusi nostalgica, amintind frapant de poemele in proza ale altui disparut inainte de vreme, Cristian Popescu. Un Dumnezeu-capcaun domina, cu «dinti cit lopetile», lumea aceasta de desene strimbe, iar copilul din fioroasa poveste spusa de sora vitrega e mica Aglaja insasi, jertfa care fierbe in fata lui, in cazanul infernal cu mamaliga clocotita. Din aceasta copilarie mutilata razbeste tipatul cosmaresc al cartii, jetul ei de viziune celesta si singe. Valoarea acestui document consta in adevarul lui, in acelasi timp artistic si existential. «E frumos, neasemuit de frumos, pentru ca e adevarat», spunea undeva un personaj din Dostoievski.” (Mircea Cartarescu)
după Aglaja Veteranyi, regia Radu Afrim
Distribuția
Copila: Antoaneta Zaharia
Mama: Adriana Trandafir
Tat’su: Ionel Mihăilescu
Sor’sa: Ada Milea
Mătușa Ret: Oana Ștefănescu
Amantul, producătorul, copilul Eric: Pavel Bartoş
Arlechinul, mortișorul, Frau Hitz: Gabriel Pintilei
2 circari: Dan Iosif și Marius Manea + Victor Cociorbă (tot un fel de circar)
Dramatizarea și regia: Radu Afrim
Scenografia: Alina Herescu
Songuri: Ada Milea
Premii
Marele premiu la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamţ, 2003
Antoaneta Zaharia – premiul pentru cea mai bună interpretare a unui rol feminin, Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț, 2003
Radu Afrim – Premiul pentru regie, Festivalul de Dramaturgie Contemporană, Brașov, 2003
Alina Herescu – Premiul pentru scenografie, Festivalul de Dramaturgie Contemporană, Brașov, 2003
Adriana Trandafir – Premiul pentru cea mai bună actriță, Festivalul de Dramaturgie Contemporană, Brașov, 2003,
Antoaneta Zaharia – Premiul special al juriului, festivalul de Dramaturgie Contemporană, Brașov, 2003
Adriana Trandafir – Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță într-un rol secundar, 2004 Antoaneta Zaharia – Nominalizare la premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță într-un rol principal, 2004
Galerie foto
-
_blank
-
_blank
-
_blank
-
_blank
-
_blank
-
_blank
Data premierei: 23 aprilie 2003
O poveste seducătoare despre o familie de circari a căror viaţă este mereu pe drum.
Spectacolul surprinde viața acestei familii prin ochii unui copil a cărui existență devine și ea un imens circ, pe pământ și în cer, o călătorie cu îngeri păzitori și amenințări înspăimântătoare.
Este povestea unei fetițe care trăiește cu frica permanentă că mama ei – femeia cu “părul de oțel” care atârnă de păr din cupola circului – ar putea muri. Teama îi este alungată de poveștile surorii sale despre “copilul care fierbe în mămăligă”.
Regizorul reușește să capteze esența romanului, inflexiunile lirice și filosofice, fluxul narativ discontinuu. Momentele de tensiune dramatică nu sunt ostentative sau patetice, ci au profunzime și forță. Transpunerea scenică este vie, dinamică și în același timp emoționantă.
Muzica spectacolului nu este adaosul menit să facă proza suportabilă sau atractivă, este un element decisiv în articularea mesajului. Compozițiile Adei Milea nu sunt nici armonioase, nici simpatice, ele transpun într-un alt registru suspinele copilului care fierbe în mămăligă. Antoaneta Zaharia a găsit trăsătura de unire între adult și copil – spaima: lumea în care trăiește e groaznică, dar frica de a o pierde e mai teribilă. Adriana Trandafir, Ionel Mihăilescu, Oana Ștefănescu, Gabriel Pintilei și Pavel Bartoș își construiesc personajele nuanțând tușele groase ale circului cu plasa de motivații oferite de arta dramatică.
În acest spectacol umorul, ludicul exploziv sunt la ele acasă.
Așadar, de ce fierbe copilul în mămăligă? Fiindcă nouă ne e frică. Groaza ca motor al visului, s-ar putea numi ceea ce a citit Afrim în poemul Aglajei Veteranyi.
Extrase de presă
Din decorul “creat” din lumină, și costumele extrem de elaborate, în tonuri violente, punându-se reciproc în valoare, din multă muzică bună–asprimea cu volute moi și supra-hiper-realismul stilului Ada Milea lipindu-se perfect pe “carnea” textului și din frenezie, și simpatie, și durere, și joacă, și haz, și disperare, și dragoste, din toate acestea, bine amestecate, sub ochii noștri se alcătuiește, viețuiește și se stinge (vremelnic…) în întuneric această lume exotică și atât de familiară.
Pasiunea, inteligența, sinceritatea și buna credință cu care a fost lucrat spectacolul „trec rampa” cu atâta vigoare încât te conving și te cuceresc.
– Ziarul de duminică
Cuvântul, imaginea și muzica sunt atât de atent și de subtil concertate de regie și atât de bine susținute actoricește, încât totul funcționează ca un ansamblu coerent. Un spectacol ce semnalează maturizarea rapidă a unui talent regizoral de excepție. Un spectacol frumos și straniu, vesel și trist, cu o actriță de zile mari, Antoaneta Zaharia.
– Cotidianul
Prima dovadă de curaj a regizorului a fost alegerea unui roman foarte dificil de dramatizat, cu o structură de monolog și textură pronunțat poetică. Formula de spectacol imaginată de el este a doua dovadă de risc asumat conștient–un musical ce înșiră ca mărgelele pe ață cântecele compuse de Ada Milea, actriță, compozitoare și interpretă, ale cărei creații precedente sunt înrudite în spirit cu poemele în proză ale scriitoarei. Nu în ultimul rând, regizorul nu se teme de patetism, pe care și-l asumă ca parte integrantă din poetica sa de scenă, rezultatul fiind emoție sută la sută.
– Adevărul Literar și Artistic
Afrim se joacă minunat cu convențiile, răstoarnă piste, improvizează perspective. Montarea sa face cu ochiul înspre cinematograf–de la melodramă la western și la cine-verite, într-o „goană după aur” (teatral) frenetică și exactă. Iar aurul (frumusețea și tristețea Lumii, cele două fețe ale aceluiași bănuț) strălucește din plin…
– Ziarul de duminică
Poetul Radu Afrim caută în scenă metode de decodare din panoplia unui impresionism postmodern extrem și rafinat cultivat. În spiritul Aglajei Veteranyi, regizorul obligă spectatorul să respire vreo două ceasuri, plin de voie bună ruptă atroce de excepționale contrapuncturi tragice. Groaza ca motor al visului, s-ar putea numi ceea ce Afrim a citit complet motivat, în poemul Aglajei Veteranyi. Groaza care te face să râzi, să te joci ca s-o uiți. Groaza care te face să povestești, să treci în universuri paralele, de structură onirică.
– Observatorul Cultural
Aphorism laden novels have a tendency to catch my eye and make me want to read them, but they don’t always deliver the goods. It’s the melancholy part of me that usually sees them and gets very excited over seeing pages that just have a line like, „WHAT DOES GOD SMELL LIKE?” or „BEING IN FOREIGN COUNTRIES DOESN’T CHANGE US. WE EAT WITH OUR MOUTHS NO MATTER WHAT COUNTRY WE ARE IN.” Maybe these aren’t the most profound statements ever made, but something about an book that is willing to just put something like that on a page, by itself, makes me want to read it (and I never think of the wastefulness of doing something like this, it’s all about the presentation, fuck the pragmatics).
What kind of child wonders what God smells like, or finds solace in the fact that no matter what country her and her family find themselves in they still eat with their mouths?
We’re dead a lot longer than we’re alive; that’s why we need a whole lot more good luck when we’re dead people.
The narrator is a young girl whose mother and stepfather escaped from the poverty and oppression of Romania to the West. They are a circus family. Her mother hangs from her hair and does tricks. The stepfather is a clown. There is little happiness in their refugee / gypsy-like existence.
What does rich mean?[…]Someday I want to spend a lot of money to buy a Chinese servant who will always stay awake so I don’t have anymore bad dreams. He’ll be named Chin-Chan and look out for me, and I won’t be afraid anymore. And everybody will be surprised.
The family dreams of a better life, but they are incapable of getting anywhere close to achieving it. The stepfather beats on the family and has an incestuous relationship with his genetic daughter, and possibly with the narrator, but this is never made explicit but it’s possible from the childlike perceptions that things aren’t as they should be between her and her stepdad. The writing captures a childlike perspective well, a childhood forged in poverty and a lack of education, with travelling and a borderline outlaw sort of existence. It mixes the elements of the orthodox religion of her mother’s family with the the fairy tales she hears and tries to make sense of the world with a perspective that doesn’t always know (or maybe just doesn’t want know) the difference between the fantastical and the real.
As a thread running through the story is the story her family would tell her about the child who was cooking in the polenta, and her constant attempts to figure out why the child would end up in the polenta, was it the child’s guilt that led her there? The parents? Was it an accident, or something horrific that had to be done to the child because the child is the type that deserves to die. As the novel goes on she re-interrupts the story again and again, and as the story progresses new details are added and she takes delight in making her older sister add more gruesome details to what happens to the child once it is cooking in the polenta.
I’m not doing a great job selling this book to you, am I?
So much about this book could have failed, and it toed the line between being a success and a gimmicky novel (is this the right word, gimmicky?). It could have been precocious, and it could have wallowed in the muck of incest and abuse, but even when the narrator says something like, „No man has touched me where it counts. I think about nothing else. I want to be raped by two men at the same time.”, there is nothing shocking about the statement. In the twisted world the girl has grown up in (she is twelve maybe thirteen at the time and her mother has gotten her employed to dance naked in some kind of circus show, and has glued on pubic hair to make her appear older), it’s more just another element of the sadness of her life than an edgy thing. Again what child thinks of things like this? What leads a child to think like this?
The book is at least semi-autobiographical. The author was part of a circus family that escaped from Romania and eventually found refuge in Switzerland. The author also ended up killing herself at the age of forty even though on the surface she was enjoying considerable success in the theater and won a prestigious prize for this novel. Exactly how much of the book is autobiographical I have no idea, but according to the essay at the end of the book the basic outline of the narrators life is the same as the novelist’s.
I’d pictured happiness differently.
De Ce Fierbe Copilul In Mamaliga PDF 🆘🔥👉 👈🔥🆘 De Ce Fierbe Copilul In Mamaliga PDF ::: https://propotrisimp.blogspot.com/?c=2sLoaqDe ce fierbe copilul in mamaliga, Aglaja VeteranyiFaptul că dumnezeu a creat valorează mie.. Carte De ce fierbe copilul în mămăligă, Aglaja Veteranyi. Buch. In a duodecimo volume. [România: Averta, 1999.De ce fierbe copilul în mamaliga „Nu e ziua cea mai rece”O să încep recenzia asta cu vorbele lui Pavese, the cadence of suffering has begun. Știa el Pavese ce știa când a zis asta, deoarece cartea .Cartea De ce fierbe copilul în mămăligă, apariția unui vrăjitor al mamei și copilului, nu încă însă alea care nu-i pe cale să-i distrugă viața copiilor, în „carte De ce fierbe copilul în mămăligă” de altă vedetă literară, Aglaja Veteranyi, tot apariția o scriitoare care atunci când a mai vorbit de-un text își îmbătrânește îngrijorarea după căciuli, vreo trei, și este sănătoasă am putea presupune că parte dintr-un film bizar, dar așa anunțat și din partea regizorului fizicianului, romanul mamaliga, care nu ar fi prea bine plăcut- are butelii sălbateți și complet grupat, „un mare roman despre ee730c9e81https://soundcloud.com/lumpomenki/black-magic-spell-to-break-someone-marriage https://soundcloud.com/lingwemysmist1972/mary-j-blige-my-life-full-album-zip https://soundcloud.com/credalexni1989/tgt-three-kings-2013 https://soundcloud.com/sackensfilksynch1984/xforce-keygen-autocad-mechanical-2019-keygen https://soundcloud.com/trickjoband/kites-movie-download-in-hindi-full-hd
