Harap – Alb de Ion Creanga: Momentele subiectului
MOMENTELE SUBIECTULUI
în
Basmul Harap-Alb de Ion Creangă
Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lanţ de acţiuni convenţionale/ momentele subiectului (modelul structural al basmului): o situaţie iniţială de echilibru (
expoziţiunea
), o parte pregătitoare, un eveniment care dereglează echilibrul iniţial (
intriga
), apariţia donatorilor şi a ajutoarelor, acţiunea reparatorie/ trecerea probelor, refacerea echilibrului şi răsplata eroului (
deznodământul
).
Expoziţiunea
Autorul porneşte de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulaţie universale, dar le organizează conform propriei viziuni, într-un text narativ mai complex decat al basmelor populare. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului – „fiul craiului, „mezinul (naivul), parcurgerea
drumului initiatic
– Harap-Alb (novicele/ cel supus iniţierii), rasplata – impăratul (initiatul). Caracterul de
bildungsroman
al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale (concretizat in trecerea probelor) şi modificarea statutului social al protagonistului.
Eroul nu are de trecut doar trei probe, ca in basmul popular, ci mai multe serii de probe, potrivit avertismentului dat de tata: „
să te fereşti de omul roş, iar mai ales de omul spân, cât îi putea, să n-ai de-a face cu dânşii că sunt foarte şugubeţi”
, Raul nu este întruchipat de fapturi himerice, ci de omul însemnat, de o inteligenţă vicleană, cu două ipostaze: Spânul şi omul roş/ Împăratul Roşu. Nici protagonistul nu este un Fat-Frumos curajos, voinic, luptator priceput, iar calitatile dobandite in situatii-limita apartin planului psiho-moral.
„Cartea” primită de la Împăratul Verde, care neavând decat fete, are nevoie de un moştenitor la tron (motivul imparatului fara urmaşi), este factorul perturbator al situatiei initiale şi determina parcurgerea drumului (iniţiatic) de cel mai bun dintre fiii craiului (motivul superioritaţii mezinului).
Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat în ursul de la pod. Aceasta este o proba a barbatiei/ a calitatilor razboinice, conditie initiate, obligatorie pentru eel care aspira la tronul imparatesc. Podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii si se face intr-un singur sens: trecerea primejdioasă de la un mod de existentă la altul: […] de la imaturitate la maturitate”(Mircea Eliade). Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului nazdravan, care „dă năvală asupra ursului.
Intriga
Trecerea podului
urmează unei
etape de pregatiri.
Drept rasplata pentru milostenia arătată Sfintei Duminici, deghizata în cerşetoare (îi daruieşte un ban), mezinul primeste sfaturi de la aceasta sa ia „calul, armele şi hainele” cu care tatal sau a fost mire pentru a izbândi. Se sugerează astfel că tânărul va repeta iniţierea tatalui, în aceleaşi condiţii, ceea ce motivează „nemulţumirea” lui („Craiul, auzind aceasta, parcă nu i-a prea venit la socoteală”) şi sfaturile date din dorinţa de a-l proteja de pericolele pe care şi el le-a traversat candva. Calul, descoperit cu tava de jăratec după trei încercari, va deveni tovarăşul şi sfătuitorul tânărului, dar are şi puteri supranaturale: vorbeşte şi poate zbura. Întâmplările cu cerşetoarea şi calul pun în evidenţă naivitatea, nepriceperea tânărului în a distinge realitatea de aparenţă.
Urmările lipsei de maturitate nu sunt grave la curtea craiului: calul îl sperie când îşi arată puterile, purtându-1 în zbor pe fecior până la nouri, luna şi soare. În schimb, dincolo de spaţiul protector al casei părinteşti, lipsa de maturitate este sanctionata prin pierderea insemnelor originii si a dreptului de a deveni imparat: „Spânul pune mâna pe cartea, pe banii şi pe armele fiului de crai’.
Trecerea podului este urmată de
ratacirea in padurea-labirint,
simbol ambivalent, loc al morţii şi al regenerarii, caci pentru tânăr se va încheia o etapa şi alta va incepe: „de la un loc i se inchide calea şi încep a i se incurca cărările”. Cum are nevoie de un iniţiator, cele trei apariţii ale Spânului îl determină să încalce sfatul părintesc şi, crezând că se află în „ţara spânilor”, îl tocmeşte ca slugă. Încă naiv, „boboc în felul sau la trebi de aieste”, îi mărturiseşte ce 1-a sfătuit tatăl şi coboară în fântână, fără a se gândi la urmări.
Coborârea în fântână
are, in plan simbolic, semnificatia grotei (Jean Chevalier, Alin Gheerbrant, Dicţionar de simboluri), spatiu al naşterii şi al regenerării. Schimbarea numelui/ a identităţii reprezintă începutul iniţierii spirituale, unde va fi condus de Spân. Personajul intră în fântână naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spânului (iniţiatorul). „Răutatea” Spânului îl va pune în situaţii dificile, a căror traversare implica demonstrarea unor calitati morale necesare atunci cand va fi „mare si tare”. Juramantul din fantana include si conditia eliberarii (sfarşitul initierii): ,Jură-mi-te pe ascuţişul paloşului tău ca mi-i da ascultare întru toate […]; şi atâta vreme să ai a mă sluji, până când îi muri şi iar îi învie”.
Desfăşurarea acţiunii
Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe: aducerea sălăţilor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, „cu cap cu tot, aşa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc” şi a fetei Împăratului Roş pentru căsătoria Spânului. Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.
Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieşte cum sa procedeze şi ii da obiecte magice: pentru urs o licoare cu „somnoroasă”, iar pentru cerb obrăzarul şi sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot. Prima proba îi solicita curajul, iar a doua, mai complicata, pe langa curaj, mânuirea sabiei, stăpânirea de sine şi respectarea juramântului, în pofida ispitei de a se îmbogăţi.
A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare. Drumul spre imparatul Roş, om cu „inimă haină”, incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeaşi, trecerea intr-o alta etapa a maturizarii, probata prin faptul ca Harap-Alb are acum initiativa actelor sale. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici, tânărul” hotaraşte să protejeze viata acestora, punand-o in pericol pe a sa si pe a calului, pentru ca alege sa treaca inot „o apă mare”. Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa. Aceeaşi răsplata o primeşte de la craiasa albinelor pentru ca le face un stup. În plus, cel care va deveni cândva împărat dovedeşte pricepere, curaj şi înţelepciunea de a ajuta popoarele gazelor.
Ceata de monştri îi insoţeşte spre a-1 ajuta, pentru ca s-a aratat prietenos şi comunicativ:
Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila şi Păsări-Lăţi-Lungilă.
Pentru a-i da fata, împăratul Roş îl supune pe Harap-Alb la o serie de probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor (personaje himerice şi animaliere): casa de aramă – cu ajutorul lui Gerila (proba focului), ospăţul pantagruelic cu mancare şi vin din belşug: „12 harabale cu pâne, 12 ialoviţe fripte şi 12 buţi pline cu vin” – cu ajutorul lui Flămânzilă şi Setilă (proba pământului şi a apei), alegerea macului de nisip – cu ajutorul fumicilor, straja nocturna la odaia fetei şi prinderea fetei, transformata in pasare, „după lună – cu ajutorul lui Ochila şi al lui Păsări-Lăţi-Lungilă, ghicitul fetei – cu ajutorul albinei (motivul dublului).
Fata imparatului Roş, „o farmazoană cumplită” (are puteri supranaturale), impune o ultima proba: calul lui Harap-Alb şi turturica ei trebuie să aducă „trei smicele de mar şi apă vie şi apă moartă de unde se bat munţii în capete”. Proba fiind trecută de cal (prin inşelăciune), fata il insoteşte pe Harap-Alb la curtea împaratului Verde. Pentru erou drumul acesta este cea mai dificila dintre probe, pentru ca se indragosteşte de fata, dar, credincios juramântului facut, nu-i marturiseşte adevarata sa identitate.
Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul şi îi taie capul. În felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarşit. Calul este acela care distruge intruchiparea raului; „zboară cu dânsul in inaltul ceriului, şi apoi, dându-i drumul de acolo, se face Spânul până jos praf şi pulbere”.
Deznodământul
Decapitarea eroului este ultima treapta şi finalul iniţierii, având semnificaţia coborârii în Infern a morţii iniţiatice: »A coborî în Infern însemnă a cunoaşte o moarte iniţiatică, o experienţă susceptibilă de a întemeia un nou mod de existenţă” (Mircea Eliade). Învierea este realizata de farmazoană, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul reintra in posesia paloşului şi primeşte recompensa: pe fata împăratului Roş şi imparatia. Nunta şi schimbarea statutului social (devine împărat) confirmă maturizarea eroului.
Deznodamântul
consta in refacerea echilibrului şi răsplata eroului.
Titluri asemanatoare
înParcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lanţ de acţiuni convenţionale/ momentele subiectului (modelul structural al basmului): o situaţie iniţială de echilibru (), o parte pregătitoare, un eveniment care dereglează echilibrul iniţial (), apariţia donatorilor şi a ajutoarelor, acţiunea reparatorie/ trecerea probelor, refacerea echilibrului şi răsplata eroului ().Autorul porneşte de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulaţie universale, dar le organizează conform propriei viziuni, într-un text narativ mai complex decat al basmelor populare. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului – „fiul craiului, „mezinul (naivul), parcurgerea- Harap-Alb (novicele/ cel supus iniţierii), rasplata – impăratul (initiatul). Caracterul deal basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale (concretizat in trecerea probelor) şi modificarea statutului social al protagonistului.Eroul nu are de trecut doar trei probe, ca in basmul popular, ci mai multe serii de probe, potrivit avertismentului dat de tata: „, Raul nu este întruchipat de fapturi himerice, ci de omul însemnat, de o inteligenţă vicleană, cu două ipostaze: Spânul şi omul roş/ Împăratul Roşu. Nici protagonistul nu este un Fat-Frumos curajos, voinic, luptator priceput, iar calitatile dobandite in situatii-limita apartin planului psiho-moral.„Cartea” primită de la Împăratul Verde, care neavând decat fete, are nevoie de un moştenitor la tron (motivul imparatului fara urmaşi), este factorul perturbator al situatiei initiale şi determina parcurgerea drumului (iniţiatic) de cel mai bun dintre fiii craiului (motivul superioritaţii mezinului).Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat în ursul de la pod. Aceasta este o proba a barbatiei/ a calitatilor razboinice, conditie initiate, obligatorie pentru eel care aspira la tronul imparatesc. Podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii si se face intr-un singur sens: trecerea primejdioasă de la un mod de existentă la altul: […] de la imaturitate la maturitate”(Mircea Eliade). Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului nazdravan, care „dă năvală asupra ursului.urmează uneiDrept rasplata pentru milostenia arătată Sfintei Duminici, deghizata în cerşetoare (îi daruieşte un ban), mezinul primeste sfaturi de la aceasta sa ia „calul, armele şi hainele” cu care tatal sau a fost mire pentru a izbândi. Se sugerează astfel că tânărul va repeta iniţierea tatalui, în aceleaşi condiţii, ceea ce motivează „nemulţumirea” lui („Craiul, auzind aceasta, parcă nu i-a prea venit la socoteală”) şi sfaturile date din dorinţa de a-l proteja de pericolele pe care şi el le-a traversat candva. Calul, descoperit cu tava de jăratec după trei încercari, va deveni tovarăşul şi sfătuitorul tânărului, dar are şi puteri supranaturale: vorbeşte şi poate zbura. Întâmplările cu cerşetoarea şi calul pun în evidenţă naivitatea, nepriceperea tânărului în a distinge realitatea de aparenţă.Urmările lipsei de maturitate nu sunt grave la curtea craiului: calul îl sperie când îşi arată puterile, purtându-1 în zbor pe fecior până la nouri, luna şi soare. În schimb, dincolo de spaţiul protector al casei părinteşti, lipsa de maturitate este sanctionata prin pierderea insemnelor originii si a dreptului de a deveni imparat: „Spânul pune mâna pe cartea, pe banii şi pe armele fiului de crai’.Trecerea podului este urmată desimbol ambivalent, loc al morţii şi al regenerarii, caci pentru tânăr se va încheia o etapa şi alta va incepe: „de la un loc i se inchide calea şi încep a i se incurca cărările”. Cum are nevoie de un iniţiator, cele trei apariţii ale Spânului îl determină să încalce sfatul părintesc şi, crezând că se află în „ţara spânilor”, îl tocmeşte ca slugă. Încă naiv, „boboc în felul sau la trebi de aieste”, îi mărturiseşte ce 1-a sfătuit tatăl şi coboară în fântână, fără a se gândi la urmări.are, in plan simbolic, semnificatia grotei (Jean Chevalier, Alin Gheerbrant, Dicţionar de simboluri), spatiu al naşterii şi al regenerării. Schimbarea numelui/ a identităţii reprezintă începutul iniţierii spirituale, unde va fi condus de Spân. Personajul intră în fântână naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spânului (iniţiatorul). „Răutatea” Spânului îl va pune în situaţii dificile, a căror traversare implica demonstrarea unor calitati morale necesare atunci cand va fi „mare si tare”. Juramantul din fantana include si conditia eliberarii (sfarşitul initierii): ,Jură-mi-te pe ascuţişul paloşului tău ca mi-i da ascultare întru toate […]; şi atâta vreme să ai a mă sluji, până când îi muri şi iar îi învie”.Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe: aducerea sălăţilor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, „cu cap cu tot, aşa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc” şi a fetei Împăratului Roş pentru căsătoria Spânului. Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieşte cum sa procedeze şi ii da obiecte magice: pentru urs o licoare cu „somnoroasă”, iar pentru cerb obrăzarul şi sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot. Prima proba îi solicita curajul, iar a doua, mai complicata, pe langa curaj, mânuirea sabiei, stăpânirea de sine şi respectarea juramântului, în pofida ispitei de a se îmbogăţi.A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare. Drumul spre imparatul Roş, om cu „inimă haină”, incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeaşi, trecerea intr-o alta etapa a maturizarii, probata prin faptul ca Harap-Alb are acum initiativa actelor sale. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici, tânărul” hotaraşte să protejeze viata acestora, punand-o in pericol pe a sa si pe a calului, pentru ca alege sa treaca inot „o apă mare”. Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa. Aceeaşi răsplata o primeşte de la craiasa albinelor pentru ca le face un stup. În plus, cel care va deveni cândva împărat dovedeşte pricepere, curaj şi înţelepciunea de a ajuta popoarele gazelor.Ceata de monştri îi insoţeşte spre a-1 ajuta, pentru ca s-a aratat prietenos şi comunicativ:Pentru a-i da fata, împăratul Roş îl supune pe Harap-Alb la o serie de probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor (personaje himerice şi animaliere): casa de aramă – cu ajutorul lui Gerila (proba focului), ospăţul pantagruelic cu mancare şi vin din belşug: „12 harabale cu pâne, 12 ialoviţe fripte şi 12 buţi pline cu vin” – cu ajutorul lui Flămânzilă şi Setilă (proba pământului şi a apei), alegerea macului de nisip – cu ajutorul fumicilor, straja nocturna la odaia fetei şi prinderea fetei, transformata in pasare, „după lună – cu ajutorul lui Ochila şi al lui Păsări-Lăţi-Lungilă, ghicitul fetei – cu ajutorul albinei (motivul dublului).Fata imparatului Roş, „o farmazoană cumplită” (are puteri supranaturale), impune o ultima proba: calul lui Harap-Alb şi turturica ei trebuie să aducă „trei smicele de mar şi apă vie şi apă moartă de unde se bat munţii în capete”. Proba fiind trecută de cal (prin inşelăciune), fata il insoteşte pe Harap-Alb la curtea împaratului Verde. Pentru erou drumul acesta este cea mai dificila dintre probe, pentru ca se indragosteşte de fata, dar, credincios juramântului facut, nu-i marturiseşte adevarata sa identitate.Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul şi îi taie capul. În felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarşit. Calul este acela care distruge intruchiparea raului; „zboară cu dânsul in inaltul ceriului, şi apoi, dându-i drumul de acolo, se face Spânul până jos praf şi pulbere”.Decapitarea eroului este ultima treapta şi finalul iniţierii, având semnificaţia coborârii în Infern a morţii iniţiatice: »A coborî în Infern însemnă a cunoaşte o moarte iniţiatică, o experienţă susceptibilă de a întemeia un nou mod de existenţă” (Mircea Eliade). Învierea este realizata de farmazoană, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul reintra in posesia paloşului şi primeşte recompensa: pe fata împăratului Roş şi imparatia. Nunta şi schimbarea statutului social (devine împărat) confirmă maturizarea eroului.consta in refacerea echilibrului şi răsplata eroului.
Expozitiunea prezinta situati initiala, de echilibru, afland totodata ca actiunea se petrece intr-un tinut indepartat, intr-un timp mitic. Nu este prezentat motivul imparatul fara mostenitor, motiv de la care pleaca intreaga actiune a basmului. Verde imparat ii cere fratelu sau, Craiul, sa-l trimita pe cel mai voinic fiu al sau pentru a-l urma la tron, intrucat el are numai fete.
Pentru a-i incerca, craiul se imbraca intr-o piele de urs si se ascunde sub un pod. Fii cei mari se sperie de urs si se inorc la curte, fiind dojeniti de tata: “nici tu nu esti de imparat, nici imparatia pentru tine”. Mezinul, pentru a-si alina tatal se gandeste sa-si incerce si el norocul. In timp ce isi varsa amraciunea in gradina, “o baba garbova de batranete” ii cere pomana, dupa care il sfatuieste sa-si roage tatal sa-l lase sa-si incerce si el noricul. Totodata, ii spune sa-si aleaga “calul, armele si hainele cu care a fost el mire” iar cand calul sa puna o tava cu jaratec in mijlocul hergheliei ca sa-l aleaga pe cel care va veni sa manance jaratec. Urmand intocmai sfaturile babei, voinicul pleaca la drum, iar dupa un scurt timp “numai iaca ii iesa si lui ursul inainte”. Trece cu bine aceasta prima incercare primind binecuvantare tatalui si totodata sfatul de a se feri “de omul ros, iara mai ales de omul span”.
Efectul perturbator al basmului, care constituie intriga, il constituie incalcarea sfatului parintesc care atrage dupa sine necazul. Fiul craiului, odata plecat la drum, ajunge in codru unde intalneste “un om span” care se ofera sa-I fie sluga. Acesta il refuza de doua ori insa a treia oara, spanul, metamorfozat, de data aceasta “imbracat altfel si calare pe un cal frumos”, pacalindu-l pe fiul craiului. Crezand ca s eafla in “tara spanilor”, il angazeaza drept calauza.
Ajunsi la o fantana fara roata si cumpana, spanul intra in put pentru a-si umple plosca, sfatuindu-l sip e voinc sa faca la fel. Tanarul il asculta pe span, care tranteste capacul fantanii si-l oblige sa-I povesteasca totul despre el: “cine esti, de unde vi si incotro te duci”. Sub amenintarea mortii, feciorul jura ca ii va fi spanului slaga, acesta preluandu-I identitatea. Fiul craiului este obligat sa pastreze taina “pana cand va muri si iar va invia”. El primeste numele de Harap-Alb.
Desfasurarea actiunii incepe odata cu sosirea celor doi la curtea imparatuluiunde craiul, foarte arrogant, il trimite pe Harap-Alb sa doarma cu caii si chiar il plezneste pentru a-si arata calitatea de stapan. Asistam de aici in colo la numeroase secvente care constituie probele impuse de imparat.
Intr-o zi, avand la masa “salati foart minunate”, care se aflau in gradina ursului, fiind foarte greu da obtinut, spanul hotaraste sa-si trimita sluga dupa bunatati in gradina ursului. Calul inaripat il duce pe Harap-Alb la Sf. Duminica, care il ajuta sa-si indeplineasca misiunea sis a treaca proba.
Urmatoarea proba il pune din nou pe Harap-Alb la grea incercare, trebuind sa aduca “pielea cerbului cu cap cu tot, asa battue cu pietre scumpe, cum se gasesc”. Din nou, el este ajutat de Sf. Dumnica, eroul trecand cu bine si aceasta incercare.
In cadrul uni ospat regal,dat in cinstea nepotului regelui, dup ace aflase despre fiica imparatului Ros,spanul ii porunceste lui Harap-Alb sa i-o aduca pe fata acestuia.
In drumul parcurs pentru indeplinirea acetei probe, tanarul intalneste pe un pod o nunta de furnici si milos, trece prin apa pentru a nu le omori. Regina furnicilor ii ofera drept rasplata o aripa, careia sa-i dea foc cand va avea nevoie de ea sa-I sara in ajutor. Dupa aceea, voinicul intalneste un roi de albine care nu aveau unde sa stea. In timp ce el le ciopleste un adapost el le lasa sa stea choar in palaria sa. Drept rasplata, el primeste si de la regina albinelor o arip, in cazul in care va avea nevoie de ea.
Dupa intalnirea cu aceste vietuitoare neajutorate, Harap-Alb intalneste in drumul sau, pe rand, cinci personaje fantastice: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Harap-Alb trece cu noii sai prieteniprin numeoase peripetii, acesta considerand ca ii vor fi de ajutor cand va ajunge la curtea imparatului Ros.
Ajunsi acolo, imparatul Ros ii supune la probe fabuloase, Harap-Alb reusind de fiecare data sa le treaca cu ajutorul celor cinci prieteni fabulosi ai sai. Acesta reuseste sa convinga imparatul sa-I dea fata, ajutat si de albine.
Fata imparatului doreste sa-l supuna si ea unei probe. Trimite calul lui Harap-Alb cu turturica ei ca sa-i aduca dintr-un loc stiut numai de ea “trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta”. Calul se intoarce primul iar fata imparatului porneste cu ei la drum. Harap-Alb se indragosteste de fata imparatului Ros.
Intre timp, turturica ajunge la curtea impartului Verde, vestind sosirea lui Harap-Alb impreuna cu fata de imparat. Punctual culminant al basmului il constituie momentul in care spanul se repede sa o imbratiseze iar aceeasta il respinge, spunand ca Harap-Alb este adevaratul nepot al impartului. Drept razbunare ca a fost demascat, spanul taie “dinr-o lovitura de palos” capul lui Harap-Alb. Vazandu-si stapanul doborat, calul se repede la span, facandu-l “praf si pulbere”. Fata de imparatului Ros, personaj fabulous la randul sau, ii pune capul lui Harap-Alb la loc pritr-un ritual starvechi.
Dupa ce isi revine, ca dintr-un somn adanc, cei doi indragostiti primesc binecuvantarea imparatului. Deznodamantul basmului, mereu fericit, prezinta nunta imparateasca, veselia a tinut :ani intregi si mai tine inca”.
Georgescu Corina Violeta
Share this:
Apreciază:
Apreciere
Încarc…
