Volumul prezinta aventurile lui Percy, un pusti de doisprezece ani care descopera ca este semizeu, fiind fiul unei muritoare si al zeului Poseidon. Stim ca tinerii cititori nu sunt foarte atrasi de povestile mitologiei clasice, considerand ca acest tip de lectura este dificila si lipsita de conexiuni cu societatea din zilele noastre. Dar cartea lui Rick Riordan contracareaza aceste neajunsuri, fiind un excelent indrumar mitologic, plin de aventura si pe gustul copiilor cu varsta cuprinsa intre 10 si 15 ani. Rick Riordan reuseste, cu multa abilitate, sa plaseze istorisirile din cartile lui Homer intr-un context actual, folosindu-se de umor si reconstruind aventurile clasice intr-un ritm alert, ce tine cititorul cu sufletul la gura.

Cartile seriei Percy Jackson si Olimpienii s-au vandut in peste 15 milioane de exemplare in primii patru ani de la aparitie, iar intreaga serie este prezenta de aproape 300 de saptamani in topul publicatiei The New York Times la categoria celor mai bine vandute carti dedicate publicului tanar. Romanul este listat ca una dintre cele mai bune aparitii editoriale pentru tineri de Young Adult Library Services Association.

Numar pagini: 307
Dimensiuni: 22.5 x 27 cm
Tip coperta: Necartonata
Autor: Rick Riordan
An aparitie: 2021

Hoțul Fulgerului este primul volum din seria „Percy Jackson și olimpienii” de Rick Riordan. În carte naratorul este însuși Percy Jackson, personajul principal, care povestește cum viața sa a luat o întorsătură neașteptată. Percy Jackson locuiește împreună cu mama sa (Sally Jackson) și tatăl sau vitreg (Gabe). Acesta merge la o scoală pentru copii cu probleme. Acesta suferă de ADHD și Dislexie. Într-o zi acesta merge într-o excursie cu clasa și profesorul sau de Latina într-o excursie la muzeu. Acolo este atacat de suplinitoarea sa de matematica, ce se transforma într-o creatură din mitologia greacă, și primește sabia Anaklusmos pentru a se apăra. Percy afla mai târziu ca este semizeu și fiul Zeului Marii (Poseidon), ca prietenul sau cel mai bun (GROVER Underwood) este un Satir, iar profesorul sau de Latina este faimosul centaur Chiron, renumit pentru antrenarea Semizeilor.

 Acest articol despre o editură, carte sau un document este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!

Volumul prezintă aventurile lui Percy, un puşti de doisprezece ani care descoperă că este semizeu, fiind fiul unei muritoare şi al zeului Poseidon. Ştim că tinerii cititori nu sunt foarte atraşi de poveştile mitologiei clasice, considerând că acest tip de lectură este dificilă şi lipsită de conexiuni cu societatea din zilele noastre. Dar cartea lui Rick Riordan contracarează aceste neajunsuri, fiind un excelent îndrumar mitologic, plin de aventură şi pe gustul copiilor cu vârsta cuprinsă între 10 şi 15 ani. Rick Riordan reuşeste, cu multă abilitate, să plaseze istorisirile din cărţile lui Homer într-un context actual, folosindu-se de umor şi reconstruind aventurile clasice într-un ritm alert, ce ţine cititorul cu sufletul la gură.

Cărţile seriei Percy Jackson şi Olimpienii s-au vândut în peste 15 milioane de exemplare în primii partu ani de la apariţie, iar întreaga serie este prezentă de aproape 300 de săptămâni în topul publicaţiei The New York Times la categoria celor mai bine vândute cărţi dedicate publicului tânăr. Romanul este listat ca una dintre cele mai bune apariţii editoriale pentru tineri de Young Adult Library Services Association.

”I am senior empousa,” she growled. “No hero has bested me in a thousand years.”
“Yeah?” I said. “Then you’re overdue!”

Well, as you can see Percy still didn’t lose his touch. Or snark for that matter! ;-P I’ve to admit that the way things are going it sounds like our heroes will have to use every ounce of will to keep their good humour intact though. As I already suspected this didn’t only get way darker than its predecessors but also a little more mature as well. Yes, our little baby heroes are growing up and for the first time monsters aren’t the only thing they have to deal with. There are other kinds of problems they have to face and most of them seem to be of a more – erm – romantic nature. XD I’m sure sometimes troubles like that might be even worse than monsters. What do you say, Percy?

”So you told her the truth.”
“She recognized me from Hoover Dam, so –“
“You’ve met her before?”
“Um, last winter. But, seriously, I barely know her.”
“She’s kind of cute.”
“I – I never thought about it.”

Jeez! Annabeth, jealous much? Could you be so kind and give Percy at least a little chance to get in a few words? Or, well, maybe a proper sentence? *lol* Just saying! Would make it easier to understand him, right? XD All that gibberish isn’t going to get you two out of the labyrinth anytime soon. Oh yeah, the labyrinth. I almost forgot to mention it! Love troubles will do that to you. ;-P I definitely don’t envy Percy right now. Amazingly enough and despite everything they still manage to keep their minds focused on the most important things. Like for instance the task of finding Pan!

”Percy, I can’t go back to camp without finding Pan. I just can’t. You understand that, don’t you? I can’t face Juniper if I fail. I can’t even face myself.”

Poor Grover, he has a really tough time in this one but thankfully Tyson, Percy and Annabeth always got his back! And of course there are other new characters I sorely missed and that actually reappeared in “The Battle of the Labyrinth”. For instance Rachel Elizabeth Dare and Nico di Angelo! And before you even say anything: Yes, Rachel adds to Percy’s drama and Nico, well I suppose in some way he does too. No, not the way you think! *lol* He’s more like Percy’s little baby brother and it’s kinda cute how much he worries about him. Nico certainly isn’t defenceless though! That kid! I swear I love him to bits and pieces and can’t wait to see more of him. He’s not only adorable but also quite resourceful and assertive. In short: This kid rocks! 😉

Minos laughed. “You have no power over me. I am the lord of spirits! The ghost king!”
“No.” Nico drew his sword. “I am.”
He stabbed his black blade into the floor, and it cleaved through the stone like butter.

For all of you who keep wondering what our heroes are doing in the labyrinth. Well, it’s Annabeth’s quest and they need to find Daedalus before Luke does. Yep, our dear archenemy is still around and kicking and of course he’s up to no good! But worry not, before the grand finale takes place there happen quite a few things first: For instance our heroes encounter more and more monsters they never knew about or heard of and also most certainly never wanted to know about as well, Tyson has intriguing conversations with Hephaestus and Percy tries his hand at teaching.

”Well, a Cyclops. Good, good. What are you doing travelling with this lot?”
“Uh…” said Tyson, staring in wonder at the god.
“Yes, well said,” Hephaestus agreed.

”New lesson, class,” I announced. “Most monsters will vaporize when sliced with a celestial bronze sword. This change is perfectly normal, and will happen to you right now if you don’t BACK OFF!”

Okay, that one didn’t go all that well and I strongly doubt that this is a possible future career path. At least not for Percy. ;-P I’ve to admit that he grew quite a lot in this book though. Alone his encounter with a certain girl on a certain island shows how much his character developed and changed over the course of those last few books. And, yes some part of me ached with Percy. >_<

The ending of this book made me really sad but unfortunately I’m more than just certain that the worst is yet to come. There’s one last and final book and I’m convinced that it’s waiting for me at my library! I think I’ll just, you know, finish this review, leave you here and go grab it! ;-P Happy reading and take care!

________________________________

I can’t believe I’m already reading the fourth book!
As it seems Percy Jackson reads really fast! *lol*

Also I’m very curious how this series is going to continue. As far as I know this is the penultimate book and since the last book took a turn to the dark side I can only assume that this will hold true for “The Battle of the Labyrinth” as well.

I wonder if they’ll meet the Minotaur. XD

Let’s do this! I’m ready! 😉

Percy Jackson si Olimpienii. Hotul fulgerului este un roman fantastic bazat pe miturile Greciei Antice si este prima carte din seria Percy Jackson si Olimpienii a lui Rick Riordan. 

Volumul prezinta aventurile lui Percy, un pusti de doisprezece ani care descopera ca este semizeu, fiind fiul unei muritoare si al zeului Poseidon. stim ca tinerii cititori nu sunt foarte atrasi de povestile mitologiei clasice, considerand ca acest tip de lectura este dificila si lipsita de conexiuni cu societatea din zilele noastre. Dar cartea lui Rick Riordan contracareaza aceste neajunsuri, fiind un excelent indrumar mitologic, plin de aventura si pe gustul copiilor cu varsta cuprinsa intre 10 si 15 ani. Rick Riordan reuseste, cu multa abilitate, sa plaseze istorisirile din cartile lui Homer intr-un context actual, folosindu-se de umor si reconstruind aventurile clasice intr-un ritm alert, ce tine cititorul cu sufletul la gura.

Cartile seriei Percy Jackson si Olimpienii s-au vandut in peste 15 milioane de exemplare in primii partu ani de la aparitie, iar intreaga serie este prezenta de aproape 300 de saptamani in topul publicatiei The New York Times la categoria celor mai bine vandute carti dedicate publicului tanar. Romanul este listat ca una dintre cele mai bune aparitii editoriale pentru tineri de Young Adult Library Services Association. 

Fragment din cartea „Percy Jackson si Olimpienii Vol. 1: Hotul fulgerului” de Rick Riordan:

„- Mi-am recunoscut greseala, a spus Poseidon. Acum as dori sa aud ce are de spus.
Greseala.
Mi s-a pus un nod in gat. Asta eram eu? O greseala? Rezultatul greselii unui zeu?
– L-am crutat deja o data, a mormait Zeus. A avut indrazneala de a zbura pe domeniul meu… ha! Ar fi trebuit sa-l spulber pentru obraznicia lui.
– Riscand sa-ti distrugi propriul fulger? a intrebat Poseidon calm. Hai sa auzim ce are de spus, frate.
Zeus a continuat sa mormaie.
– Il voi asculta, a decis el. Apoi voi hotari daca-l voi alunga sau nu din Olimp pe acest baiat.
– Perseu, a spus Poseidon. Uita-te la mine.
M-am uitat si nu sunt sigur ce am citit pe chipul sau. Nu exista vreun semn evident de iubire sau aprobare. Nimic incurajator. Parca priveam oceanul: cateodata, iti dadeai seama in ce stare de spirit era. in cele mai multe zile insa, era imposibil de ghicit, misterios.
Am avut senzatia ca Poseidon chiar nu stie ce sa creada despre mine. Nu stia daca era fericit sau nu sa ma aiba drept fiu. Intr-un fel, m-am bucurat ca e atat de distant. Daca ar fi incercat sa-mi ceara scuze sau mi-ar fi spus ca ma iubeste sau chiar ar fi zambit ar fi fost fals. La fel ca un tata din randul oamenilor, care inventeaza niste scuze penibile pentru ca a fost absent din viata copilului. Nu ma deranja. La urma urmei, nici eu nu stiam ce sa cred despre el.
– Vorbeste-i stapanului Zeus, baiete, mi-a spus Poseidon. Spune-i povestea ta.
Asa ca i-am spus lui Zeus totul, asa cum s-a intamplat. Am scos cilindrul metalic, care a inceput sa scanteieze in prezenta zeului, si i l-am pus la picioare.

A urmat o tacere lunga, intrerupta doar de trosnetul focului din vatra.
Zeus si-a deschis palma. Fulgerul a zburat in mana lui. Cand si-a inchis pumnul, varfurile metalice au palpait de la electricitate, pana cand a ajuns sa tina in mana ceva ce semana mai mult cu fulgerul clasic, o sulita de sase metri de energie sfaraitoare care arunca scantei si facea sa mi se ridice parul in varful capului.
– Simt ca baiatul spune adevarul, a murmurat Zeus. Dar Ares sa faca asa ceva… nu pare stilul lui.
– E mandru si impulsiv, a spus Poseidon. Trasaturi de familie.
– Stapane, am zis eu.
Amandoi au raspuns:
– Da.
– Ares nu a actionat singur. Altcineva – sau altceva – a venit cu ideea.
Am descris visele pe care le avusesem si sentimentul pe care-l incercasem pe plaja, acea rasuflare malefica ce paruse sa opreasca lumea pe loc si-l facuse pe Ares sa nu ma ucida.
– In vise, am zis, vocea mi-a spus sa duc fulgerul in Lumea Subpamanteana. Si Ares a dat de inteles ca a avut niste vise. Cred ca a fost folosit, la fel ca mine, pentru a porni un razboi.
– Pana la urma il acuzi pe Hades? a intrebat Zeus.
– Nu, am spus. Vreau sa spun, stapane Zeus, ca am stat in prezenta lui Hades. Senzatia de pe plaja era diferita. Semana cu ce am simtit cand m-am apropiat de groapa. Aceea era intrarea in Tartar, nu-i asa? Ceva puternic si malefic freamata acolo… Ceva mai vechi chiar decat zeii.”

Fragment din cartea „Percy Jackson si Olimpienii Vol. 1: Hotul fulgerului” de Rick Riordan:”- Mi-am recunoscut greseala, a spus Poseidon. Acum as dori sa aud ce are de spus.Greseala.Mi s-a pus un nod in gat. Asta eram eu? O greseala? Rezultatul greselii unui zeu?- L-am crutat deja o data, a mormait Zeus. A avut indrazneala de a zbura pe domeniul meu… ha! Ar fi trebuit sa-l spulber pentru obraznicia lui.- Riscand sa-ti distrugi propriul fulger? a intrebat Poseidon calm. Hai sa auzim ce are de spus, frate.Zeus a continuat sa mormaie.- Il voi asculta, a decis el. Apoi voi hotari daca-l voi alunga sau nu din Olimp pe acest baiat.- Perseu, a spus Poseidon. Uita-te la mine.M-am uitat si nu sunt sigur ce am citit pe chipul sau. Nu exista vreun semn evident de iubire sau aprobare. Nimic incurajator. Parca priveam oceanul: cateodata, iti dadeai seama in ce stare de spirit era. in cele mai multe zile insa, era imposibil de ghicit, misterios.Am avut senzatia ca Poseidon chiar nu stie ce sa creada despre mine. Nu stia daca era fericit sau nu sa ma aiba drept fiu. Intr-un fel, m-am bucurat ca e atat de distant. Daca ar fi incercat sa-mi ceara scuze sau mi-ar fi spus ca ma iubeste sau chiar ar fi zambit ar fi fost fals. La fel ca un tata din randul oamenilor, care inventeaza niste scuze penibile pentru ca a fost absent din viata copilului. Nu ma deranja. La urma urmei, nici eu nu stiam ce sa cred despre el.- Vorbeste-i stapanului Zeus, baiete, mi-a spus Poseidon. Spune-i povestea ta.Asa ca i-am spus lui Zeus totul, asa cum s-a intamplat. Am scos cilindrul metalic, care a inceput sa scanteieze in prezenta zeului, si i l-am pus la picioare.