în 2 Iunie 2011 |

Ćřęøےίиąą

a răspuns:

DIFTONUL – n fonetică, diftongul este o succesiune de două sunete vocalice alăturate articulate în aceeaşi silabă, din care una este o vocală şi cealaltă este o semivocală. O succesiune de trei sunete vocalice în aceeaşi silabă se numeşte triftong. În cazul în care două vocale învecinate fac parte din silabe diferite ele nu formează un diftong ci un hiat.
Diftongii sunt clasificaţi după poziţia vocalei în diftongi descendenţi (dacă vocala este la începutul diftongului) şi ascendenţi (dacă este la urmă).

TRIFTONUL – Triftongii se despart de vocala sau de diftongul care le precedă.
Exemple: tă-iai, vo-iau, le-oaică. cre-ioane, înşe-uează, că-soa-iei.

HIATUL – În fonetică, un hiat este o succesiune de două vocale care fac parte din silabe separate. Un exemplu de hiat se găseşte chiar în cuvântul „hiat”, care se pronunţă /hi’at/. Dacă două sunete vocalice apar în succesiune în aceeaşi silabă, ele nu formează un hiat ci un diftong, iar unul dintre cele două sunete vocalice este de fapt o semivocală.
În transcrierile fonetice, hiatul se marchează prin precizarea locurilor unde se termină o silabă şi începe cealaltă, de exemplu „aer” se transcrie fonetic /’a.er/, unde punctul semnalizează locul de despărţire în silabe. Simbolul pentru poziţia accentului se plasează înaintea silabei accentuate din cuvânt şi înlocuieşte punctul de despărţire în silabe, ca în exemplul de mai sus, „hiat”: /hi’at/.
Uneori hiatul se desemnează grafic prin semnul diacritic numit tremă, constând din două puncte amplasate orizontal peste una din vocalele hiatului. Exemplu: Citroën.
A nu se confunda cu umlautul, care se marchează tot printr-o tremă, dar are alt efect fonetic decât hiatul.

fundita? :*