Am ocolit ,,Poftă de ciocolată” cât am putut de mult, deși n-aș putea să spun exact de ce. Mi se părea că o văd peste tot și, fără să am vreo dorință nativă de a face fix de-a-ndoaselea față de restul lumii, mi s-a părut consumată încă dinainte de a începe lectura.
Am regăsit volumul la Gaudeamus și, dintr-un impuls de moment – accentuat și de faptul că mai aveam vreo 10 cărți în brațe – n-am zăbovit prea tare înainte să-l adaug în vârful teancului.
Ajunsă acasă, m-am apucat de ,,Poftă de ciocolată” înaintea tuturor celorlalte lecturi, dintr-o curiozitate amestecată cu dubiu. ,,Dacă e plictisitoare povestea, o abandonez”, mi-am spus în gând. Patru ore și jumătate de noapte mai târziu, dădeam paginile într-o frenezie entuziastă, sorbind fiecare cuvânt al lui Care Santos.
,,Poftă de ciocolată” e un roman ca o bijuterie: atât de complex și de atent și migălos finisat pe toate părțile încât poți să-l sucești în fel și chip, să-l provoci, să pui cap la cap datele, să faci paralele, să te îndoiești și tot nu găsești vreo scăpare sau vreo muchie ciobită, nici chiar în cea mai puternică lumină.
Construcția făcută de autoarea originară din Barcelona este sensibilă și spectaculoasă în același timp: este povestea tandră a unei ciocolatiere din porțelan purtând inscripția misterioasă ,,Je suis à Madame Adélaïde de France”, care circulă de-a lungul secolelor și devine element iconic în poveștile unor femei diferite și totuși dominate de suferințe și vise teribil de asemănătoare.
Titlul: Azi mi-e dor de tine
Autor: Maria Dumitrașcu
Editura: PIM
Număr pagini: 130
Link către carte: https://mariadumitrascu.ro/produs/azi-mi-e-dor-de-tine-carte-in-format-tiparit/
Descrierea cărții:
„Azi mi-e dor de tine” s-a născut din poveștile pe care le poate trăi oricine pentru că orice om își scrie povestea zi de zi. Povești despre iubire, despre dor, sfâșiere, despre fericire, despre viată și moarte, pe toate le avem ascunse înlăuntrul nostru. Toate ard pentru a fi trăite.
Cartea cuprinde poezii și texte lirice în proză. Versurile sunt rupte din inimă și sunt dedicate celor a căror inimă sensibilă încă vibrează.
Azi mi-e dor de tine poate fi povestea oricui, chiar în această clipă.
„Fără tine mi-e frig,
Plânge un pian la marginea firii,
De-atâta târziu între noi,
Mă întunec și-ți scriu.”
Părerea mea:
„Azi mi-e dor de tine” , este o carte în care te regăsești indiferent de vârstă sau etapa vieții tale! Da, este o carte scrisă din suflet pentru suflete și asta se simte de la prima poezie până la ultima!
Eu am spus-o și o voi mai spune cărțile Mariei, nu au vârstă! Le poate citi un adolescent și să se simtă înțeles! Sau un om matur. Cum am mai spus, ai sentimentul că vorbești cu o prietenă la o cafea!
Azi mi-e dor de tine, te transpune în diferite etape ale vieții tale, de la prima iubire până la momentul în care pierzi oameni dragi!
De asemenea, cartea are și proză pe lângă poezie o idee super, pentru că acea parte la fel ca și poeziile ne arată că nu suntem singurii care trec prin momente dificile, care am plâns, am râs, am iubit, ne-am simțit deznădăjduiți sau neînțeleși! Cred că cel mai important lucru este să știi că nu ești singur în momentele grele!
Această carte este pansament pentru sufletele rănite!
Am să vă las aici poeziile mele preferate:
„Tu ești lumină
Tu ai privit prin noapte și m-ai purtat prin viață.
Tu ai înțeles fără să-ți zic.
Tu ești lumină când mi-e teamă
Tu ești acasă când mi-e frig.
Cu tine am aflat despre lume,
Cu tine am plâns prima dată,
Cu tine am învățat să râd și să fiu.
Tu m-ai iertat,
Tu m-ai iubit,
Când tu departe ești,
Mi-e dor de tine, mamă.
Rămâne iubirea
Gândește-te
cum ar fi
să ai emoții,
toată viața să
ai emoții.
Ce ciudat.
Iubirea e liniște,
e cunoaștere,
e tihnă,
e izvor,
împlinire a inimii.
Emoțiile apar
atunci când nu-l cunoști
pe cel pe care vrei
să-l faci din străin iubit.
De ce să plângi mai târziu,
că iubitul nu mai e străin
că lumina nu mai e întuneric,
că magia s-a rupt?
Emoțiile se nasc în fața misterului,
în afara lui,
se frâng.
Și rămâne iubirea.
Autor: Bruno Combes
Naționalitate: franceză
An apariție: 2022
Gen carte: ficțiune istorică, Al Doilea Război Mondial
Titlu original: La Part des Anges
Număr pagini: 288
Nota goodreads: 3.88
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Două epoci, două femei, o lecție de viață și de speranță. Lisa și-a pierdut dorința de a trăi de la moartea accidentală a fiului ei. Împreună cu soțul și fiica ei, părăsește Parisul pentru a se stabili într-o fermă izolată din adâncurile Périgordului, La Part des Anges, în speranța de a-și reface viața. În zadar… Până în ziua în care Lisa descoperă, ascuns în podul vechii clădiri, jurnalul lui Alice, care a trăit în La Part des Anges cu optzeci de ani în urmă.
Pagină după pagină, Alice povestește toate chinurile prin care a trecut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de la deportarea soțului ei în Germania până la cele mai grele suferințe pe care a trebuit să le îndure pentru a-și salva familia.
Două suflete pierdute se întâlnesc între zidurile acestui loc misterios. În fața curajului lui Alice, va găsi Lisa puterea de a-și reconstrui viața?
PĂREREA MEA
Bruno Combes este un autor francez care a scris până acum 7 romane, iar Partea Îngerilor este ultimul său roman, apărut în 2022. În România, romanul este a apărut la editura Litera, în colecția Blue Moon. Pot zice că această editura este una dintre preferatele mele. Am descoperit acest roman întâmplător, prin intermediul aplicației Voxa. Acolo găsiți numeroase audiobook-uri și ebookuri și aveți chiar și varianta de trial pentru 7 zile. Eu am avut această aplicație timp de 3 luni și momentan mi-am dezactivat abonamentul, deoarece vreau să mă întorc la cărțile fizice și la ebook-uri.
Ce părere am despre cărțile audio?
Vreau să fac o paranteză legată de cărțile audio. Am văzut pe internet persoane extrem de iritate de ideea că asculți un audiobook și se cheamă asta carte citită. Nu e carte citită de tine, dar o asculți citită de altcineva și asta înseamnă că afli amănunte despre personaje și acțiune. Din experiența mea scurtă cu audiobook-urile, mi-am dat seama că am ascultat cărți care mi s-au părut mai interesante decât atunci când am citit eu cartea prima dată. Dar probabil o să fac un mini-articol despre faza cu cărțile audio.
Revenind la Partea Îngerilor, trebuie să spun că avem numeroase teme abordate: familia, iubirea, pierderea unui apropriat, suferința, războiul (Al Doilea Război Mondial). Titlul se referă la o casă dintr-o localitate franceză și ascunde o simbolistică aparte la care eu nu mă așteptam. Dacă veți citi cartea, veți afla semnificația din spatele titlului.
Partea Îngerilor – locul în care se întâmplă miracole
Acțiunea cărții are loc în Franța, în mai multe locații, inclusiv Paris și am fost impresionată de descrierile frumoase. Povestea este asemănătoare cu multe alte povești din cărți: o pierdere sau un moment de cumpănă, o perioadă neagră, apoi regăsirea. Există două planuri temporale: perioada Celui de Al Doilea Război Mondial (adică trecutul) și prezentul acțiunii (2017). Avem povestea lui Alice și a lui Gabriel din trecut și povestea Lisei și a lui Hugo din prezent.
Cele două planuri alternează frumos, iar spre final se încheagă o legătură între ele. Alice și Lisa sunt unite printr-un moment greu prin care trec și nu pot să remarc măiestria cu care autorul a ilustrat suferința unor mame, el nefiind femeie. Sau cât de bine cunoaște psihologia femeii și modul ei de a fi și acționa. Ambele sunt personaje puternice, iar fiecare dintre ele dovedește că are puterea să învingă orice obstacol de netrecut când vine vorba de familie și de cei dragi.
Sunt foarte multe de zis despre Partea Îngerilor, dar o idee care se poate desprinde de aici este faptul că este ok să treci prin momente grele, să suferi sau să iubești. Și că trebuie să ținem cont de părerea celor din jur. Apare o încărcătură emoțională sporită și nu puține au fost momentele în care mi s-a pus un nod în gât. Personajele nu sunt foarte numeroase, dar sunt atent alese și conturate. Apar atât conflicte de familie, cât și conflicte interioare.
Avem și motivul jurnalului, un fel de liant trecut-prezent și mi se pare fascinant să citești jurnalul unui personaj care a trăit acum câțiva zeci de ani. M-a captivat încă de la început și mi-a plăcut atât povestea, cât și personajele. I-am dat totuși 4 din 5 steluțe pe goodreads, deoarece finalul mi s-a părut puțin grăbit și un pic prea neverosimil. Practic, cartea are de toate. Așa că merită să îi dați o șansă. Vă aștept să îmi spuneți și părerea voastră despre carte.
Apreciază:
Apreciere
Încarc…
Similare
Știi prezentările acelea de carte care seamănă izbitor de mult cu comentariile pe care le învățai pentru bacul la română? Ei bine, eu nu le suport deloc. Și o să-ți și explic de ce.
Pentru mine, o carte trebuie să rămână misterioasă până la momentul lecturii și nu trebuie să aflu de pe un blog mai mult decât aș putea afla de pe coperta 4. În schimb, vreau să fiu convinsă prin emoție și prin elemente inedite. Pentru că sunt atât de multe cărți pe lumea asta iar noi, ca oameni, avem atât de puțin timp, încât vreau să selectez doar ceea ce merită cu adevărat. Și cel mai simplu mod de a face asta e de a citi recenzii scrise diferit.
Iată care sunt cele 3 atribute ale unei recenzii pe care încerc să le folosesc eu și pe care mi-aș dori să le regăsesc cât mai des pe internet:
1. Păstrează misterul acțiunii
Poți să recomanzi o carte și fără a explica în detaliu cine cu cine are de-a face și de ce. Poți să prezinți tema generală, poți să prezinți contextul istoric sau geografic sau poți să povestești cât de captivant e un anumit personaj. Dar fără detalii. Fără spoilers. Dacă scrii un rezumat al întregii acțiuni într-o recenzie, nu cred că cititorul va mai simți nevoia să lectureze cartea. Din contră.
2. Accentuează impactul cărții
Am comandat, de-a lungul timpului, multe cărți despre care am citit pe internet. Ceea ce m-a convins n-a fost nici numărul de steluțe, nici prețul, nici acțiunea. M-a convins emoția pe care cititorul anterior a spus că a simțit-o în timpul lecturii. Gândurile pe care i le-a inspirat. Viziunea nouă asupra lumii pe care i-a oferit-o cartea respectivă. Asta e ceea ce contează într-o recenzie, să filtrezi evenimentele citite prin sita gândirii tale și să sintetizezi concluziile, să explici ce impact are ceea ce ai citit asupra vieții tale.
3. Alege o abordare neobișnuită
O recenzie nu trebuie să fie neapărat liniară și nici să fie scrisă din calitate de cititor. Te poți juca cu imaginația și poți alege forme neobișnuite. O recenzie de care sunt foarte mândră este cea a romanului Hoțul de Cărți, scrisă din perspectiva fictivă a personajului principal. A fost atât de inedită încât mi-a adus un premiu la momentul respectiv și a determinat și alți oameni să citească aceeași carte. Promit să experimentez și alte tipuri neobișnuite de recenzii, cât de curând.
Cam așa mi-aș dori eu să arate toate recenziile. Cu siguranță e un model subiectiv, dar e un model pe care l-am urmat și o să-l urmez ori de câte ori mai scriu despre o carte.
Pe tine ce fel de descrieri te conving să alegi între cartea X și Y? M-aș bucura să aflu.
Lecturi inspirate!
Apreciază:
Apreciere
Încarc…
