Explicație (actualizată 2023)

Pentru varianta 

 A 

Imobilizarea voluntară a unui vehicul se consideră oprire, dacă imobilizarea acestuia se face pe o durată de cel mult 5 minute. Dacă imobilizarea se face pe o durată mai mare de 5 minute, aceasta se consideră staționare, ca de exemplu imobilizarea făcută de autoturismul roșu.

Pentru varianta 

 B 

Dacă vehiculul a fost oprit pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, fără ca prin aceasta să fie perturbată circulaţia, manevra nu se considera oprire. Aceasta fiind o excepție de la interzicerea opririi voluntare.

Pentru varianta 

 C 

Nu se consideră oprire nici manevra prin care un vehicul de până la 3,5 tone execută operaţiunea de aprovizionare cu mărfuri alimentare. Aceasta fiind o excepție de la interzicerea opririi voluntare.

Răspunsul corect este: A

Găsiți aici lecție video cu diferența dintre oprire și staționare

 

–> Codul Rutier – Oprirea și staționarea

Găsiți aici lecție video cu situațiile de oprire interzisă

 

–> Codul Rutier – Oprirea interzisă

(1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staţionare. Jurisprudenţă

(2) Nu se consideră oprire:

Acesta este un fragment din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulaţia pe drumul public respectiv; Jurisprudenţă

b) imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, atât timp cât este necesar pentru operaţiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unităţile comerciale.

(3) Pentru autovehiculele care transportă mărfuri, altele decât cele prevăzute la alin. (2) lit. b), administratorul drumului public împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul poliţiei rutiere, vor stabili programe sau intervale orare pe timpul nopţii, în care oprirea sau staţionarea este permisă pentru distribuirea mărfurilor.

(4) Se consideră parcare staţionarea vehiculelor în spaţii special amenajate sau stabilite şi semnalizate corespunzător.

(5) Vehiculul oprit sau staţionat pe partea carosabilă trebuie aşezat lângă şi în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel. Motocicletele fără ataş, mopedele şi bicicletele pot fi oprite sau staţionate şi câte două, una lângă alta. Jurisprudenţă

Acesta este un fragment din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Articole de referință (legislație 2023)

Pentru varianta 

 A 

OUG – Articolul 112

(1) Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reţine de către poliţia rutieră în următoarele cazuri:
a) vehiculul înregistrat nu are efectuată inspecția tehnică periodică valabilă ori aceasta este anulată;

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), g), h^1), k), o), p), r), s) la reținerea certificatului de înmatriculare sau de înregistrare, polițistul rutier eliberează conducătorului de vehicul o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, iar în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), d), f), h), i), j), l), m), n), t), u), v), x) și y) o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație pentru 15 zile.

Pentru varianta 

 B 

OUG – Articolul 79

(1) Conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi:
a) să scoată imediat vehiculele în afara părţii carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezenţa;
b) să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
(2) Se exceptează de la obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)*):
a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condiţiile legii;
b) conducătorul de vehicul care deţine o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulaţie a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

Codul penal – Articolul 338

Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia

(3) Nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului când:
a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;

Pentru varianta 

 C 

Codul penal – Articolul 340

Nerespectarea atribuțiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparațiilor

4) Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

OUG – Articolul 114

(1) Anularea permisului de conducere eliberat de autoritatea română se dispune în următoarele cazuri:
b) titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracțiunile prevăzute la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal;

OUG – Articolul 80

(1) Proprietarul, deţinătorul mandatat sau conducătorul auto al cărui autovehicul şi tractor agricol sau forestier, remorcă ori tramvai a fost avariat în alte împrejurări decât într-un accident de circulaţie este obligat să se prezinte în 24 de ore de la constatare la unitatea de poliţie pe raza căreia s-a produs evenimentul, pentru întocmirea documentelor de constatare.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt exceptate de la obligaţia prezentării la unitatea de poliţie dacă există o asigurare facultativă în baza căreia pot fi despăgubite pentru avarierea vehiculelor respective.*)

OUG – Articolul 80^1

În situaţiile prevăzute la art. 79 şi 80, repararea vehiculelor se face pe baza documentului de constatare eliberat de unitatea de poliţie sau, după caz, de societăţile din domeniul asigurărilor*).

Autor
Gabriela Dragomir
accountess.ro

 

Ore suplimentare sau spor de noapte?

Codul muncii prevede că munca prestată între orele 22:00 – 6:00 este considerată muncă de noapte.
Însă, tot potrivit Codului muncii, salariatul de noapte este:
a) salariatul care efectuează muncă de noapte de cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
b) salariatul care efectuează muncă de noapte în proporţie de cel puţin 30% din timpul său lunar de lucru.

Asta înseamnă că munca, deşi desfăşurată în intervalul 22:00 – 6:00, dacă timpul în care este prestată este mai mic de 3 ore, nu reprezintă muncă de noapte, iar salariatul nu are dreptul la sporul de noapte de 25% din salariul de bază.

Spre exemplu: dacă programul zilnic de lucru al unui angajat este cuprins înte 9:00 – 18:00, iar acesta (ocazional) efectueză  şi câte 2 ore de muncă în intervalul 22:00 – 6:00, salariatul nu este salariat de noapte, munca nu se încadrează la muncă de noapte fiindcă  intervalul lucrat în timpul nopţii nu însumează cel putin 3 ore din timpul de lucru /zi sau minim 30% din totalul orelor de muncă efectuate/lună.

În acest caz, orele lucrate în intervalul 22,00 – 6,00 se consideră ore suplimentare, pentru care nu se acordă spor de noapte.

Pentru a fi încadrat la muncă de noapte trebuie să existe o repetitivitate a prestării muncii de noapte şi stabilirea programului de lucru între 22,00 – 6,00, indiferent de numărul de ore efectiv lucrate în interiorul acestui interval. În acest interval de lucru angajatul va fi la dispoziţia angajatorului.

Salariatul de noapte beneficiază fie de:
a) program de lucru redus cu 1 oră
faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) spor 25% din salariul de bază
pentru munca prestată în timpul nopţii, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Conform Codului muncii, angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă.

 

Într-un mediu legislativ permanent în schimbare, le recomandăm antreprenorilor care vor să-şi verifice instant situaţia financiară a companiei să testeze max-ba. Poate fi inceputul unei frumoase prietenii!

ACCES GRATUIT

Perioadele în care o persoană a făcut voluntariat, pe baza unui contract de voluntariat, indiferent că a fost încheiat în România sau nu, sunt recunoscute de legislaţia noastră ca experienţă profesională sau de specialitate. Totuşi, cei care sunt sau au fost voluntari trebuie să ştie că aceste perioade nu sunt asimilate stagiului de cotizare şi nu reprezintă vechime în muncă.

Articolul continuă mai jos

O cititoare a întrebat pe

Răspunsul primit, din partea consilierului juridic Cornel Vasile, indică faptul că „activitatea de voluntariat se consideră experienţă profesională şi/sau în specialitate, în funcţie de tipul activităţii, dacă aceasta este realizată în domeniul studiilor absolvite. Activitatea de voluntariat nu se consideră vechime în muncă”.

Trebuie menţionat că activitatea de voluntariat care se desfăşoară în urma unui contract de voluntariat este reglementată de

Acest tip de contract scris reprezintă convenţia încheiată între un „voluntar şi organizaţia-gazdă, prin care prima parte se obligă să presteze o activitate de interes public, fără a fi remunerat, iar cea de-a doua se obligă să ofere o activitate adecvată solicitării sau pregătirii voluntarului”. La finalul activităţii, voluntarii pot primi din partea organizaţiei, la cerere, un certificat de voluntariat, ce va fi considerat experienţă profesională sau în specialitate, în funcție de tipul activității, dacă aceasta este realizată în domeniul studiilor absolvite.

Activitățile de voluntariat se pot desfășura în domenii precum arta și cultura, sportul și recreerea, educația și cercetarea, protecția mediului, sănătatea, asistența socială, religia, activismul civic, drepturile omului, ajutorul umanitar și/sau filantropic, dezvoltarea comunitară sau dezvoltarea socială.

Cei care au efectuat activităţi de voluntariat pot avea chiar un avantaj în cazul unor concursuri pentru ocuparea posturilor în instituţiile publice. Articolul 23 al legii prevede: „La concursurile organizate pentru ocuparea posturilor, dacă doi sau mai mulți candidați obțin punctaje egale, autoritățile și instituțiile publice și angajatorii persoane fizice sau juridice pot acorda punctaj suplimentar candidaților care prezintă unul sau mai multe certificate de voluntariat obținute din activități de voluntariat, eliberate în condițiile prevăzute de prezenta lege, în situația în care acestea constituie criterii de selecție”.

Legea 78/2014 prevede şi un aspect foarte clar legat de activitatea de voluntariat, aceasta nu este remunerată, adică nu se plăteşte. Totuşi, organizaţia-gazdă poate suporta cheltuielile de hrană, cazare şi transport sau alte cheltuieli care apar pentru voluntar în activitatea sa. Voluntarul poate renunța la cheltuielile de hrană, cazare și transport printr-o declarație pe propria răspundere, aprobată de conducerea organizației-gazdă.

Trebuie ştiut că o firmă nu poate utiliza direct serviciile voluntarilor, ci doar prin intermediul unei organizaţii non-profit, cu care voluntarul încheie acest tip de contract scris. Firmele care încearcă să ascundă o relaţie

Una dintre prevederile actului normativ mai arată că activităţile de voluntariat izolate, prestate din când în când, în afara unui contract semnat cu persoane juridice, în familie, cu sau pentru prieteni sau vecini nu sunt considerate activităţi de voluntariat conform definiţiei Legii 78/2014.

O cititoare a întrebat pe forumul avocatnet.ro : „Urmează să particip la un concurs pentru o funcţie la care se cer studii superioare şi experienţă în specialitatea studiilor un an sau în domeniul fondurilor europene. Experienţa mea în domeniu este de 10 luni şi 22 de zile ca economist. Întrebarea mea este dacă se acceptă perioada de voluntariat ca o completare a diferenţei de vechime. Înainte să devin angajată, am fost voluntar câteva luni în acelaşi loc pentru acelaşi post. Este posibil să îmi accepte certificatul de voluntariat ca o completare a vechimii în specialitatea studiilor?”.Răspunsul primit, din partea, indică faptul că „activitatea de voluntariat se consideră experienţă profesională şi/sau în specialitate, în funcţie de tipul activităţii, dacă aceasta este realizată în domeniul studiilor absolvite. Activitatea de voluntariat nu se consideră vechime în muncă”.Trebuie menţionat că activitatea de voluntariat care se desfăşoară în urma unuieste reglementată de Legea 78/2014 Acest tip dereprezintă convenţia încheiată între un „voluntar şi organizaţia-gazdă, prin care prima parte se obligă să presteze o activitate de interes public, fără a fi remunerat, iar cea de-a doua se obligă să ofere o activitate adecvată solicitării sau pregătirii voluntarului”. La finalul activităţii, voluntarii pot primi din partea organizaţiei, la cerere, un, ce va fi considerat experienţă profesională sau în specialitate, în funcție de tipul activității, dacă aceasta este realizată în domeniul studiilor absolvite.Activitățile de voluntariat se pot desfășura în domenii precum arta și cultura, sportul și recreerea, educația și cercetarea, protecția mediului, sănătatea, asistența socială, religia, activismul civic, drepturile omului, ajutorul umanitar și/sau filantropic, dezvoltarea comunitară sau dezvoltarea socială.Cei care au efectuat activităţi de voluntariat pot avea chiar. Articolul 23 al legii prevede: „La concursurile organizate pentru ocuparea posturilor, dacă doi sau mai mulți candidați obțin punctaje egale, autoritățile și instituțiile publice și angajatorii persoane fizice sau juridice pot acorda punctaj suplimentar candidaților care prezintă unul sau mai multe certificate de voluntariat obținute din activități de voluntariat, eliberate în condițiile prevăzute de prezenta lege, în situația în care acestea constituie criterii de selecție”.Legea 78/2014 prevede şi un aspect foarte clar legat de activitatea de voluntariat, aceasta nu este remunerată, adică. Totuşi,care apar pentru voluntar în activitatea sa. Voluntarul poate renunța la cheltuielile de hrană, cazare și transport printr-o declarație pe propria răspundere, aprobată de conducerea organizației-gazdă.Trebuie ştiut că, cu care voluntarul încheie acest tip de contract scris. Firmele care încearcă să ascundă o relaţie de muncă sub forma unui contract de voluntariat , lucru strict interzis de Legea 78, riscă amenzi din partea Inspecţiei Muncii cuprinse 10.000 şi 200.000 lei Una dintre prevederile actului normativ mai arată că activităţile de voluntariat izolate, prestate din când în când, în afara unui contract semnat cu persoane juridice, în familie, cu sau pentru prieteni sau vecini nu sunt considerate activităţi de voluntariat conform definiţiei Legii 78/2014.