Țiganiada
Informații generaleAutorIoan Budai-DeleanuEdiția originală 
Țiganiada sau Tabăra țiganilor (ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812) este prima epopee în limba română, fiind scrisă de Ion Budai-Deleanu, un reprezentant al Școlii Ardelene.
„Poemationul eroi-comic” Țiganiada tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice, antifeudale și anticlericale, fiind o scriere complexă și neașteptat de modernă care conține numeroase idei iluministe.
Autorul, sub masca poetului Leonachi Dianeu, începe prin a evoca, cu admirație și respect, măreția apusă a Troiei și Romei — o măreție transmisă până în zilele noastre grație epopeilor nemuritoare ale literaturii clasice greco-romane: Iliada, Odiseea, Eneida. Asemenea opere nu au fost scrise în Dacia, deși istorii înălțătoare au existat și pe aceste meleaguri: unor Ștefan, „principul Moldavii”, sau Mihai, „domnul Ungro–Vlahii” nu le lipsea decât un „Omer”.
Autorul ar fi vrut să umple el însuși această lipsă, dar, arată el cu modestie, i-au lipsit mijloacele artistice necesare unei asemenea opere. În elanul lui către „sfântariul muzelor”, el a căzut din cer și a ajuns într-o baltă. L-a trezit orăcăitul broaștelor.
Astfel, autorul a fost inspirat de acestea în locul armoniei celeste a Parnasului. El supune bunăvoinței cititorului rezultatul muncii lui.
Epistolie închinătoare
[
modificare
|
modificare sursă
]
Cântecul I
[
modificare
|
modificare sursă
]
Cântecul al II-lea
[
modificare
|
modificare sursă
]
Cântecul al III-lea
[
modificare
|
modificare sursă
]
Cântecul al IV-lea
[
modificare
|
modificare sursă
]
Cântecul al V-lea
[
modificare
|
modificare sursă
]
Cântecul al VI-lea
[
modificare
|
modificare sursă
]
Cântecul al VII-lea
[
modificare
|
modificare sursă
]
Cântecul al VIII-lea
[
modificare
|
modificare sursă
]
Cântecul al IX-lea
[
modificare
|
modificare sursă
]
Cântecul al X-lea
[
modificare
|
modificare sursă
]
Cântecul al XI-lea
[
modificare
|
modificare sursă
]
Cântecul al XII-lea
[
modificare
|
modificare sursă
]
Repere critice
[
modificare
|
modificare sursă
]
Budai-Deleanu este un om cu desăvârșire occidental, fără a pierde nimic din spiritul ardelean. Autorul tratează cuvintele ca pe niște făpturi, dându-le, pe loc, la rima, genul și terminația necesară. Astfel, femela dracului devine dracă, palata este femininul pentru palat și întâmplarea este jeloasă.
Autorul are „simțul artei ca joc, intuiția gratuității și a absurdității”, iar personajele devin pretexte pentru o „comedie a literaturii” (Nicolae Manolescu). Opera reprezintă „epopeea fricii cronice și a preocupării pentru stomac”, ce parodiază motive literare consacrate ubi sunt și lumea pe dos. Personajele sunt întruchipări ale modalităților de receptare a textului: Onochefalos și Idiotiseanu afirmă că nu toate ce se scriu sunt adevărate (lectura naivă), Eruditian recunoaște împrumuturile de la alți scriitori (lectura savantă).
George Călinescu remarcă geniul verbal al autorului (invențiile verbale amintite anterior) și alegerile numelor personajelor (Aordel, Corcodel, Găvan, Ciormoi, Parpangel).
Țiganiada este documentul cel mai expresiv pentru stadiul limbii române literare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Opera este considerată de Nicolae Manolescu drept „ultima noastră operă barocă în adevăratul sens al cuvântului”, barocul manifestând interes pentru artificial, extravagant, limbaj somptuos, ornat, bizar.
Strategii textuale și argumentative
[
modificare
|
modificare sursă
]
Luiza Petre Pârvan identifică, în structura complexă a operei, numeroase tehnici textuale (hipertext, intertext, paratext, metatext, arhitext) și tipuri discursive (narativ, argumentativ, conversațional, explicativ, descriptiv).
Prin parodie, ca intertext, autorul ironizează convențiile genului, creând o lume dezordonată și contradictorie. Idealurile morale, cum ar fi eroismul, patriotismul și sacrificiul pentru ceilalți, sunt depreciate și reduse la simulacru. Parodia acționează atât asupra temei, cât și asupra personajelor sau a „micro-secvențelor”, care devin episoade comice lipsite de virtute sau solemnitate. Autorul merge chiar până la falsa intertextualitate, referindu-se constant la așa-zisele manuscrise de la Cioara sau Zănoaga.
Prin paratext, opera capătă un caracter explicativ și argumentativ. Paratextul aproape egalează cantitativ textul narativ propriu-zis, cuprinzând titlul, subtitlul, cele două prefețe, precum și stufoasele note de subsol. Acestea din urmă oferă cititorului cheile de lectură, dirijând astfel receptarea operei, fiind pe deasupra și o sursă savuroasă de umor.
Metatextul este utilizat prin două procedee principale. Primul constă în istoria încifrată a autorului și a textului propriu-zis, în care realitatea se îmbină cu ficțiunea, și care substituie românilor asupriți din Transilvania timpului pe robii țigani din vremea lui Vlad Țepeș. Al doilea tip de metatext se realizează prin intermediul celor 35 de comentatori din notele de subsol, fiecare cu metalimbajul propriu, și ia mai multe forme: explicativ, narativ și dialogal (schimb de replici între doi, trei, sau chiar patru comentatori).
Discursul argumentativ este de două tipuri: direct, prin vocea locutorului-autor sau a locutorului-narator, și indirect, prin vocile personajelor. Dialogul are un caracter oral, spontan. Locvacitatea îi caracterizează atât pe țigani, mari amatori de popasuri și taifasuri, cât și pe sfinți, diavoli și boieri deopotrivă. Opera în ansamblul ei poate fi considerată un manifest ficționalizat al unei intenții argumentative care invită cititorul să se întrebe de ce, nu doar cum, se spune ceea ce se spune.
- Budai-Deleanu, Ion (1999). Țiganiada. Timișoara: Editura Amarcord. ISBN 9739244491.
Studiu introductiv de G.I. Tohăneanu, ediție critică de Florea Fugariu
- Manolescu, Nicolae (2005). Arca lui Noe. București: Editura Gramar. ISBN 973-591-489-1.
- Petre-Pârvan, Luiza (2002). Strategii textuale și argumentative în Țiganiada. Pitești: Editura Pygmalion. ISBN 973-98520-2-5.
Legături externe
[
modificare
|
modificare sursă
]
Țiganiada
La Wikisursă există texte originale legate de
Format:Epopee
Mie încă nu-mi intră în minte, vere; numa atâta precep și eu, că mai bine-i a avea un domn bun decât rău.
Romanian review: Deși mi s-a părut că acțiunea era ușor haotică uneori și că se trecea de la un eveniment la altul fără ca cel de dinainte să se încheie, a fost o lectură per total plăcută.
M-a deranjat puțin limbajul învechit, dar nu atât de rău încât să îngreuneze lectura prea mult.
Ion Budai-Deleanu s-a inspirat categoric printre altele din ,,
Se observă de asemenea că Ion Budai-Deleanu a fost influențat de Revoluția franceză, dar și de iluminism, un fragment reprezentativ este dezbaterea filosofico-politică dintre țigani dinspre sfârșitul cărții.
Citind la început notele de subsol nu mi-am dat seama că erau scrise de autor cu un scop, mi s-au părut inutile și pentru un timp nu le-am mai citit, apoi am realizat scopul lor așa că am început să le citesc din nou. Fiecare notă era scrisă din perspectiva unui așa zis critic. Unul explica cuvintele provenite din limbi străine, unul nu înțelegea nimic din ce citea, altul era un fel de Captain Obvious care efectiv repovestea ce prezentase autorul în versuri. Concluzia pe care am tras-o este că de și pe de-o parte au îmbogățit lectura pe de alta întrerupeau șirul evenimentelor și făceau lectura mai dificilă. Eu nu le-am citit chiar pe toate, dar după părerea mea dacă nu citești cartea pentru Facultatea de litere sau cu scopul de a scrie un eseu/teză de doctorat (idk) poți să le ignori, nu au legătură cu evenimentele, deși recunosc unele au fost foarte amuzante.
În altă ordine de idei, cred că unul dintre scopurile lui Ion Budai-Deleanu a fost să-i compare pe boieri cu o ceată de țigani care se ceartă toată ziua și nu ajung la nicio concluzie astfel din cauza lor domnitorul are și mai multe probleme de rezolvat.
Mi-a plăcut mult dezbaterea filosofico-poltică de care am pomenit mai sus dintre țigani care se sfârșește bineînțeles cu o bătaie pe viață și pe moarte cu destul de multe victime.
Am fost aproape să-i dau 4 stele, dar a avut și câteva probleme, pe majoritatea le-am abordat mai sus, așa că pentru mine este o carte de 3.5.
English review: Although it seemed to me that the action was somewhat chaotic sometimes and that it was going from one event to another without finishing the first one before, it was overall a very enjoyable read.
The old Romanian language has bothered me a little, but not so badly as to make reading the book too difficult.
Ion Budai-Deleanu was categorically inspired, among others, by Milton’s „
Also, Ion Budai-Deleanu was influenced by the French Revolution and by the Enlightenment, a representative fragment is the philosophical-political debate between the Gypsies towards the end of the book.
Reading the footnotes at first I did not realize that they were written by the author for a purpose, they seemed useless to me and for some time I stopped reading them, then I realized their purpose so I started to read them again. Each note was written from the perspective of a pseudo-critic. One explained the words from foreign languages, one did not understand anything he was reading, another was a kind of Captain Obvious who actually retold what the author was presenting in verses. The conclusion I have drawn is that, on one hand, they have enriched the reading experience on the other, they were interrupting the sequence of events and they were making reading more difficult. I haven’t read all of them, but in my opinion if you don’t read the book for the Faculty of Letters or in order to write an essay/doctoral thesis (idk) you can ignore them, they are not related to the events, although I admit some were very funny.
I believe that one of Ion Budai-Deleanu’s goals was to compare the boyars with a pack of Gypsies who are arguing all day without reaching any conclusion and who are creating even more problems for the voivode (ruler/lord).
I really enjoyed the Gypsies’s philosophical-political debate that I mentioned above, which ends (of course) with a life-and-death fight with quite a lot of victims.
I’ve almost gave this book 4 stars, but it did have some problems, most of them I’ve addressed above, so for me it is a 3.5 stars book.
Romanian review: Deși mi s-a părut că acțiunea era ușor haotică uneori și că se trecea de la un eveniment la altul fără ca cel de dinainte să se încheie, a fost o lectură per total plăcută.M-a deranjat puțin limbajul învechit, dar nu atât de rău încât să îngreuneze lectura prea mult.Ion Budai-Deleanu s-a inspirat categoric printre altele din ,, Paradisul pierdut ” a lui Milton, dorindu-și și reușind să creeze prima epopee românească în versuri.Se observă de asemenea că Ion Budai-Deleanu a fost influențat de Revoluția franceză, dar și de iluminism, un fragment reprezentativ este dezbaterea filosofico-politică dintre țigani dinspre sfârșitul cărții.Citind la început notele de subsol nu mi-am dat seama că erau scrise de autor cu un scop, mi s-au părut inutile și pentru un timp nu le-am mai citit, apoi am realizat scopul lor așa că am început să le citesc din nou. Fiecare notă era scrisă din perspectiva unui așa zis critic. Unul explica cuvintele provenite din limbi străine, unul nu înțelegea nimic din ce citea, altul era un fel de Captain Obvious care efectiv repovestea ce prezentase autorul în versuri. Concluzia pe care am tras-o este că de și pe de-o parte au îmbogățit lectura pe de alta întrerupeau șirul evenimentelor și făceau lectura mai dificilă. Eu nu le-am citit chiar pe toate, dar după părerea mea dacă nu citești cartea pentru Facultatea de litere sau cu scopul de a scrie un eseu/teză de doctorat (idk) poți să le ignori, nu au legătură cu evenimentele, deși recunosc unele au fost foarte amuzante.În altă ordine de idei, cred că unul dintre scopurile lui Ion Budai-Deleanu a fost să-i compare pe boieri cu o ceată de țigani care se ceartă toată ziua și nu ajung la nicio concluzie astfel din cauza lor domnitorul are și mai multe probleme de rezolvat.Mi-a plăcut mult dezbaterea filosofico-poltică de care am pomenit mai sus dintre țigani care se sfârșește bineînțeles cu o bătaie pe viață și pe moarte cu destul de multe victime.Am fost aproape să-i dau 4 stele, dar a avut și câteva probleme, pe majoritatea le-am abordat mai sus, așa că pentru mine este o carte de 3.5.English review: Although it seemed to me that the action was somewhat chaotic sometimes and that it was going from one event to another without finishing the first one before, it was overall a very enjoyable read.The old Romanian language has bothered me a little, but not so badly as to make reading the book too difficult.Ion Budai-Deleanu was categorically inspired, among others, by Milton’s ” Paradise Lost „, wishing and succeeding in creating the first Romanian epic in verses.Also, Ion Budai-Deleanu was influenced by the French Revolution and by the Enlightenment, a representative fragment is the philosophical-political debate between the Gypsies towards the end of the book.Reading the footnotes at first I did not realize that they were written by the author for a purpose, they seemed useless to me and for some time I stopped reading them, then I realized their purpose so I started to read them again. Each note was written from the perspective of a pseudo-critic. One explained the words from foreign languages, one did not understand anything he was reading, another was a kind of Captain Obvious who actually retold what the author was presenting in verses. The conclusion I have drawn is that, on one hand, they have enriched the reading experience on the other, they were interrupting the sequence of events and they were making reading more difficult. I haven’t read all of them, but in my opinion if you don’t read the book for the Faculty of Letters or in order to write an essay/doctoral thesis (idk) you can ignore them, they are not related to the events, although I admit some were very funny.I believe that one of Ion Budai-Deleanu’s goals was to compare the boyars with a pack of Gypsies who are arguing all day without reaching any conclusion and who are creating even more problems for the voivode (ruler/lord).I really enjoyed the Gypsies’s philosophical-political debate that I mentioned above, which ends (of course) with a life-and-death fight with quite a lot of victims.I’ve almost gave this book 4 stars, but it did have some problems, most of them I’ve addressed above, so for me it is a 3.5 stars book.
