1.
Ma ingrijorez adesea, gandindu-ma ca partenerul meu va inceta sa ma iubeasca.
DA
NU
2.
Imi este usor sa imi exprim afectiunea fata de partenerul meu.
DA
NU
3.
Ma tem ca odata ce cineva ajunge sa ma cunoasca cu adevarat, nu-i va placea de mine.
DA
NU
4.
Cred ca imi revin usor dupa o despartire. Este ciudat cat de usor reusesc sa-mi scot din minte pe cineva.
DA
NU
5.
Atunci cand nu sunt intr-o relatie, ma simt oarecum nelinistit si neimplinit.
DA
NU
6.
Imi este greu sa ii ofer sprijin emotional partenerului, atunci cand este demoralizat.
DA
NU
7.
Atunci cand partenerul este plecat, ma tem ca s-ar putea simti atras de altcineva.
DA
NU
8.
Ma simt confortabil atunci cand ma bazez pe partenerul meu de cuplu.
DA
NU
9.
Pentru mine independenta este mai importanta decat relatiile mele de cuplu.
DA
NU
10.
Prefer sa nu-i impartasesc partenerului meu sentimentele mele cele mai intime.
DA
NU
11.
Atunci cand ii arat in mod deschis partenerului meu ceea ce simt, ma tem ca nu-mi impartaseste sentimentele.
DA
NU
12.
In general sunt multumit de relatiile mele de cuplu.
DA
NU
13.
Nu simt nevoia sa ma manifest prea deschis in relatiile mele de cuplu.
DA
NU
14.
Ma gandesc foarte mult la relatiile mele de cuplu.
DA
NU
15.
Imi este greu sa stiu ca depind de partenerul meu de cuplu.
DA
NU
16.
Am tendinta sa ma atasez foarte repede de un partener intr-o relatie de cuplu.
DA
NU
17.
Imi este usor sa ii comunic partenerului nevoile si dorintele mele.
DA
NU
18.
Uneori sunt furios sau suparat pe partenerul meu, fara sa stiu de ce.
DA
NU
19.
Sunt foarte sensibil la schimbarile de dispozitie ale partenerului meu.
DA
NU
20.
Cred ca majoritatea oamenilor sunt in esenta onesti si de incredere.
DA
NU
21.
Prefer partidele de sex cu parteneri ocazionali, nu legaturile intime cu o singura persoana.
DA
NU
22.
Ma simt in largul meu atunci cand ii impartasesc partenerului meu ceea ce gandesc si simt.
DA
NU
23.
Ma tem ca daca partenerul meu ma paraseste, s-ar putea sa nu mai gasesc niciodata pe altcineva.
DA
NU
24.
Sunt agitat atunci cand partenerul meu devine prea apropiat in relatia cu mine.
DA
NU
25.
In timpul unui conflict, am tendinta sa actionez si sa spun lucruri pe care le regret mai tarziu, mai degraba decat sa ma gandesc la ceea ce se intampla.
DA
NU
26.
De regula, o cearta cu partenerul meu nu ma determina sa ma indoiesc in legatura cu trainicia relatiei noastre.
DA
NU
27.
Partenerii mei doresc deseori sa fiu mai apropiat de ei decat simt ca este confortabil pentru mine.
DA
NU
28.
Ma ingrijoreaza faptul ca nu sunt destul de atragator.
DA
NU
29.
Oamenii ma considera uneori plictisitor, fiinda am obiceiul sa creez o mica drama in jurul relatiilor mele.
DA
NU
30.
Imi este dor de partenerul meu atunci cand suntem despartiti, dar cand suntem impreuna simt nevoia sa evadez.
DA
NU
31.
Atunci cand nu sunt de acord cu cineva, imi este usor sa imi exprim opiniile.
DA
NU
32.
Urasc sentimentul ca altii depend de mine.
DA
NU
33.
Daca observ ca partenerul meu priveste cu interes alte persoane, nu las acest lucru sa ma afecteze. Poate ca simt o mica intepatura de gelozie, dar este trecatoare.
DA
NU
34.
Daca observ ca partenerul meu priveste cu interes alte persoane, simt o usurare, inseamna ca nu doreste ca relatia noastra sa devina una exclusiva.
DA
NU
35.
Daca observ ca partenerul meu priveste cu interes alte persoane,ma simt deprimat.
DA
NU
36.
Daca persoana cu care ma intalnesc de ceva vreme incepe sa fie rece si distanta, s-ar putea sa ma intreb ce s-a intamplat, insa stiu ca, probabil, nu are legatura cu mine.
DA
NU
37.
Daca persoana cu care ma intalnesc de ceva vreme incepe sa fie rece si distanta, cred ca as fi indiferenta. S-ar put chiar sa ma simt usurat.
DA
NU
38.
Daca persoana cu care ma intalnesc de ceva vreme incepe sa fie rece si distanta, devin nelinistit, gandindu-ma ca poate am facut ceva rau.
DA
NU
39.
Daca s-ar intampla ca partenerul sa-mi ceara sa ne despartim, voi face tot posibilul sa-i arat ce pierde (putina gelozie nu strica).
DA
NU
40.
Daca o persoana cu care ma vad de mai multe luni mi-ar spune ca nu doreste sa ne mai intalnim, as suferi la inceput, dar mi-ar trece.
DA
NU
41.
Uneori, atunci cand obtin ceea ce doresc de fapt intr-o relatie, nu mai sunt sigur ce doresc de fapt.
DA
NU
42.
Nu este o problema pentru mine sa pastrez legatura cu fostul iubit (strict platonic) – la urma urmei, avem multe in comun.
DA
NU
Care este stilul meu de atașament?
Vrei să afli care este stilul tău de atașament? Atunci ai ajuns la locul potrivit! Acest test de stil de atașament va răspunde la întrebarea dvs. arzătoare despre ce stil de atașament sunteți.
Care vei fi? Sigur, preocupat de anxietate, evitant sau ignorant? Ce mai astepti?! Aflați acum cu Test stil atașament!
Stiluri de atașament
Există patru stiluri diferite de atașament: sigur, anxios-preocupat, ignorant-evitant, și înfricoșător-evitant. (În funcție de sursă, aceste nume pot varia)
Fiecare om are cel puțin unul dintre aceste stiluri de atașament, dar majoritatea dintre noi prezintă mai multe trăsături. Aceste stiluri de atașament se formează cel mai frecvent în copilăria noastră și descriu tiparele modului în care ne conectăm cu ceilalți, în special cu partenerii romantici. Dar ele se pot schimba și în timp când suntem adulți, fie lucrând la noi înșine, fie prin evenimente scăpate de controlul nostru. Experiențele traumatice pot avea un impact puternic asupra stilului nostru de atașament.
Doriți să aflați mai multe despre cele patru stiluri diferite de atașament? Apoi continuați să citiți.
Atașament sigur
Oamenii cu un stil de atașament sigur au o viziune pozitivă asupra lor și a celorlalți. Este destul de ușor pentru ei să devină apropiați emoțional de ceilalți. Nu le deranjează să fie singuri, dar, de asemenea, cel mai probabil au o satisfacție mai mare în relații decât adulții cu alte stiluri de atașament.
Pentru asta se străduiesc majoritatea oamenilor. Dar nu vă temeți să aveți un stil de atașament nesigur; de fapt, majoritatea oamenilor nu au un stil de atașament sigur, ci mai degrabă un amestec.
Atașament anxios
Persoanele cu un stil de atașament preocupat de anxietate tind să aibă o viziune negativă asupra lor și o viziune pozitivă asupra celorlalți. De cele mai multe ori, vor să fie complet intim emoțional cu ceilalți, dar, din păcate, deseori simt că ceilalți nu-i apreciază atât de mult pe cât îi apreciază ei. Este greu pentru cineva cu un stil de atașament îngrijorat să fie singur.
Atașament evitant
Persoanele cu un stil de atașament evitant sunt mai degrabă singure decât într-o relație. Au o viziune pozitivă asupra lor și o viziune negativă asupra celorlalți. Pentru ei este important să se simtă independenți și autosuficienți. Ei tind să-și suprime și să-și ascundă sentimentele. Când sunt răniți, îi îndepărtează de sursele care au provocat acea durere.
Atașament evitant temător
Persoanele cu un stil de atașament care evită frica sunt în continuu urcușuri și coborâșuri. Chiar dacă vor relații strânse din punct de vedere emoțional, le este greu să aibă încredere în alții sau să depindă în totalitate de ei. Teama de a fi rănit este prea mare. Apropierea emoțională îi face să fie nervoși. De multe ori se consideră nedemni și nu au încredere în partenerii lor romantici. A arăta afecțiune este ceva ce fac rar.
Test stil atașament
Acest test științific a fost realizat cu multă gândire și grijă. Totuși, rezultatul dvs. poate fi puțin imprecis, din cauza unuia dintre aceste motive:
- Ești un amestec de mai multe stiluri de atașament. Acesta este de fapt cel mai adesea cazul. Deci, dacă nu sunteți sigur dacă rezultatul dvs. se aplică dvs., reluați testul.
- Ești încă tânăr și / sau fără experiență în materie de dragoste.
- Ești într-o stare emoțională extremă; dacă luați acest test imediat după o despărțire sau alte situații neobișnuite, ați putea răspunde diferit decât ați face altfel.
Nu uitați că rezultatul dvs. poate fi doar un instantaneu în timp. Se poate întâmpla foarte bine ca stilul atașamentului dvs. să se schimbe sau cândva a fost diferit. Oamenii se schimbă în timp.
🤓 Mai multe teste
Timp estimat pentru citire:
4
minute
Ce este atașamentul și de ce este atât de important?
Teoria atașamentului este o temă fundamentală în psihologia dezvoltării, atașamentul referindu-se la nevoia omului de a stabili, dezvolta și menține legături emoționale puternice față de oameni. Această teorie a fost formulată și consolidată de John Bowlby, medic pediatru și psihanalist britanic. Conform teoriei atașamentului, la baza oricărei relații emoționale interpersonale se află legătura timpurie dintre mamă și copil.
Așadar, atașamentul este modul în care relaționăm cu ceilalți. Stilul de atașament se formează de la naștere, pe parcursul primilor doi ani. Odată format, stilul de atașament rămâne relativ constant pe parcursul vieții și joacă un rol important în relațiile interpersonale, precum și în stilul de educație pe care îl vom oferi propriilor copii. Înțelegerea stilului de atașament ne permite să conștientizăm sentimentele și emoțiile trăite în copilărie. De asemenea, știind care ne este stilul de atașament, ni se clarifică modalitățile ce ne limitează emoțional ca adulți, dar și ce trebuie să schimbăm pentru a ne îmbunătăți relațiile cu persoanele apropiate și, mai ales, relația cu proprii copii.
Tipuri de atașament timpuriu
Copilul, de la naștere, are nevoie să dezvolte legături de atașament cu cel puțin un adult care îl îngrijește și îi oferă afecțiune, pentru o dezvoltare emoțională și socială armonioasă. În lipsa acestei legături emoționale puternice, copilul va avea de suferit de pe urma unor serioase lacune psihologice și sociale. În primii doi ani de viață, modul în care părinții răspund nevoilor copilului, în mod special, în momentele de stres și anxietate, determină ce stil de atașament își va forma copilul. Stilul de atașament îi va ghida emoțiile, sentimentele, gândurile și așteptările în viitoarele sale relații (de prietenie, de cuplu) de la vârsta adultă.
1. Atașamentul sigur. De la vârsta de 6 luni și până la 2 ani, copilul dezvoltă un atașament emoțional față de adultul care îi oferă îngrijiri, hrană și căldură, este sensibil și receptiv la nevoile lui. Vorbim de mamă, bineînțeles. Este foarte important ca mama – principala figură de atașament din viața copilului, să rămână consecventă în grija sa pentru copil în toată această perioadă. În al doilea an de viață copilul îl percepe pe adult ca pe un sprijin sigur în nestrămutata lui dorința de a explora și cunoaște lumea, precum și în încercarea de a deveni independent.
2. Atașamentul nesigur-evitant. Există cazuri când adultul nu este disponibil din punct de vedere emoțional și, prin urmare, este insensibil la nevoile copilului. Rareori răspunde adecvat la suferința, stresul sau anxietatea copilului. Adultul descurajează plânsul și încurajează independența la o vârstă la care copilul nu e capabil să facă față acestor cerințe de unul singur. Adesea, acești copii se dezvoltă precoce, fiind niște ”adulți în miniatură”, evitanți și neîncrezători în oameni, refuză orice sprijin și apropiere, pentru că așa au fost învățați de mici…
3. Atașamentul ambivalent-anxios. Există, de asemenea, cazuri când adultul este inconsecvent în relația cu copilul său. Uneori are răspunsuri adecvate de implicare și sensibilitate, iar alteori – de neglijare și insensibilitate. Copilul devine confuz și anxios, neștiind niciodată la ce să se aștepte. Deseori devine suspicios și neîncrezător în mama sa, fiind totodată extrem de atașat și disperat.
4. Atașamentul dezorganizat. Atunci când adultul îl abuzează pe copil, acesta este supus violenței emoționale și fizice, precum și comportamentului amenințător. Copilul trăiește o dilemă teribilă: instinctul său de supraviețuire îi spune să caute siguranța, însă, adultul care ar trebui să i-o ofere este chiar cel care îl agresează. Figura de atașament este și sursă de stres. În această situație, copilul se detașează de ceea ce i se întâmplă și se închide în sine, iar starea pe care o simte este de conflict dezorganizat.
Stilurile de atașament adult
1. Personalitate sigură. Persoanele ce și-au format un atașament sigur în copilărie, la vârsta adultă au un stil de atașament sigur. Au un sentiment adecvat al valorii personale și stabilesc relații interpersonale sănătoase. Au o viață echilibrată, cu o imagine de sine pozitivă, precum și o percepție adecvată asupra celorlalți și a relațiilor. Sunt persoane sigure în independența lor, dar și capabile să trăiască apropierea în relațiile de prietenie și cuplu.
2. Personalitate evitantă. Aceste persoane aleg de cele mai multe ori singurătatea, considerând că emoțiile, sentimentele, intimitatea și relațiile sunt relativ neimportante. Sunt persoane cerebrale ce își exprimă cu greu emoțiile și sentimentele. Răspunsul lor tipic la situații conflictuale și de stres este evitarea. Viața lor nu este echilibrată, trăind în interior conflicte legate de izolarea și evitarea atât de sine, cât și de ceilalți.
3. Personalitate anxioasă. Copiii care au dezvoltat un atașament ambivalent-anxios devin adulți autocritici și nesiguri, ce caută mereu aprobarea și reasigurarea din partea celorlalți. Și, totuși, acestea nu sunt niciodată suficiente pentru a înlătura îndoiala de sine. În relațiile interpersonale, eventualitatea unei respingeri îi neliniștește extrem de mult și îi face să nu aibă încredere. Sunt extrem de atașați și dependenți față de partenerul de cuplu. Nu au o viață echilibrată, insecuritatea lor făcându-i să se întoarcă împotriva lor înșiși, iar în relații manifestă un nivel înalt de emotivitate și disperare.
4. Personalitate fobică-evitantă. Adulți care sunt deconectați de propriul eu, ca urmare a experiențelor traumatizante din copilărie. Își doresc o relație și se simt bine în aceasta, până în momentul când se dezvoltă intimitatea emoțională. Anume acum, emoțiile reprimate în copilărie, ies la suprafață, vechea traumă fiind re-trăită inconștient, ca și cum ar face parte din prezent. Viața acestor persoane nu este deloc echilibrată, nu au un imagine de sine clară și lipsește orice legătură de atașament cu ceilalți.
Redobândirea unui atașament sigur
Vestea bună este că nu e niciodată prea târziu să-ți dezvolți un atașament sigur! Un mod important prin care poți face acest lucru este să oferi un sens poveștii tale de viață. Potrivit lui Dan Siegel, cel mai bun predictor al unui stil de atașament sigur al copilului nu este experiența de copil a părinților, ci modul în care părinții au reușit să ofere unui nou sens acelei experiențe.
Poți face acest lucru scriindu-ți, într-o narațiune coerentă, experiențele din copilărie și, astfel, vei înțelege cum te afectează ele în viața de adult și părinte. Atunci când îți scrii povestea, îți ”resetezi”, de fapt, creierul pentru a-ți cultiva siguranța sine și încrederea în oameni și în relațiile cu ei.
Și deoarece capacitatea noastră de atașament a fost distrusă într-o relație (relația mamă-copil), adesea, cel mai bun mod de a o redobândi este tot o relație. Potrivit Lisei Firestone, unul din cele mai sănătoase moduri de a-ți schimba stilul de atașament este să dezvolți o legătură emoțională cu cineva care are un atașament sigur.
De asemenea, poți apela la un psihoterapeut, poți să continui autocunoașterea și dezvoltarea personală pentru a-ți înțelege experiențele din copilărie. Toate acestea te vor ajuta să trăiești ceea ce nu ai trăit în copilărie, inclusiv, durerea, furia, revolta, ura, să te eliberezi și să mergi mai departe.
Află care este stilul tău de atașament, efectuând acest TEST.
Autor Café Psychologique
psiholog, antropolog
soție, mamă
Partajează asta:
Apreciază:
Apreciere
Încarc…
