Epicul este arta narațiunii. Subtilul talent de a recompune, din frânturi de viață, cu înţelepciune şi cuvinte atent alese, întâmplări care au marcat destinele atâtor personaje. Așa se întâmplă în cărți.

Așadar, epicul reprezintă arta de a povesti. Sunt convins că fiecare dintre voi a fost pus, la un moment dat, în situația de a povesti ceva. Ați fost cu părinții în vacanță, v-ați întors de la un schimb de experiență, ați văzut un film de acțiune, ați fost martorii unei întâmplări palpitante și a trebuit să povestiți totul unui prieten.

Uite, să zicem că tocmai ați văzut „Fast & Furios” în premieră, iar un prieten care nu a putut ajunge vă roagă să-i povestiți acțiunea. Cum procedați? Natural, cum simțiți în acel moment, urmând firul întâmplărilor petrecute.

Frate, la început, totul e calm, Don și Letty au o viață tihnită și se bucur de asta, dar bineînțeles că nu va ține mult. Echipa se reunește din nou, pentru a opri un complot pus la cale un criminal periculos. De la Londra, ei pleacă la Tokio, iar totul…”

Asta e, de fapt, narațiunea.

În teorie însă, lucrurile sunt un pic mai complicate, dar nu imposibil de înțeles sau de aplicat. De exemplu, textul narativ este

textul literar în care viziunea unui autor asupra temei abordate se dezvăluie prin intermediul naratorului, al personajelor și al acțiunii. Într-un text narativ sunt relatate întâmplări imaginare, circumscrise spatio-temporal, desfășurate într-o succesiune logică sau cronologică, puse pe seama unor personaje – agenți ai acțiunii.

Imaginați-vă textul narativ ca pe un film povestit. De fapt, multe dintre filme au ca punct de plecare tot niște „povești”, devenite apoi scenarii și interpretate de actori.

Care sunt trăsăturile textului literar?

1. Acţiunea se organizează într-o succesiune de întâmplări ce formează subiectul operei; Din clasele mici, ne amintim că acesta poate fi segmentat în momente ale subiectului. De exemplu, subiectul basmului „Prâslea cel voinic și merele de aur”, care este prin excelență un text narativ, ar putea fi împărțit astfel:

a. Expoziţiunea sau situaţia iniţială, în cadrul căreia se precizează timpul și locul desfășurării acțiunii și se introduc personajele; Acțiunea are loc într-un timp fabulos, mitic (illo tempore), la curtea unui împărat care avea trei feciori. Împăratul avea în grădină un măr care făcea mere de aur, dar niciodată nu reușise să guste din ele;

b. Intriga sau cauza care declanşează acţiunea: Împăratul îi aduce pe cei mai viteji oameni din împărăție să păzească pomul. Cum nimeni nu reușește, nici măcar fiul cel mare și cel mijlociu, împăratul hotărăște să taie mărul.

c. Desfăşurarea acţiunii, adică partea cea mai amplă a textului: Prâslea cere să fie lăsat să își încerce și el norocul, reușește să-l rănească pe hoț, pornește în căutarea lui, le salvează pe fetele de împărat, învingându-i pe zmei.

d. Punctul culminant sau momentul de maximă tensiune al acțiunii. De obicei, eroul este supus acum unei probe aparent de netrecut. Dacă am asocia punctul culminant cu un moment din film, probabil că ar fi acela în care eroul e la un pas să piară, iar voi stați cu sufletul la gură, trăind efectiv momentul: În basm, Prâslea este părăsit de frații săi, dar reușește să se întoarcă pe târâmul oamenilor cu ajutorul zgripsoroaicei…

e. Deznodământul sau situaţia finală: Ajuns la curtea tatălui său, Prâslea se căsătorește cu fata cea mică a împăratului, iar frații își primesc pedeapsa pentru relele săvârșite.

2. Acţiunea poate fi relatată cronologic, prin înlănţuire şi alternanţă, sau cu întoarceri în timp şi rememorări, prin inserţie;

3. Acțiunea este plasată într-un context spaţio-temporal; de aici prezenţa unor indici spaţiali şi temporali (adverbe şi locuţiuni adverbiale de loc şi de timp, substantive care exprimă circumstanţe temporale sau spaţiale, nume de locuri, etc.);

4. Acţiunea este pusă în mişcare de un conflict, care reprezintă o ciocnire de interese, valori, atitudini între personaje (conflict exterior) sau în sufletul unui personaj (conflict interior);

5. Într-un text narativ sunt recognoscibile instanțele comunicării narative:

a. Autorul – persoana reală care imaginează și scrie opera;

b. Naratorul – o convenţie textuală, vocea care relatează întâmplări, fie la persoana a III – a (narator obiectiv, impersonal, omniscient), fie la persoana I (narator subiectiv, implicat ca personaj sau ca martor)

c. Personajele – existenţe fictive, create după modelul realităţii sau plăsmuite în fantezia scriitorului; personajele participă la acţiune în diferite grade (principale, secundare, episodice, figurante) şi sunt individuale sau colective; după natura faptelor săvârşite, pot fi pozitive sau negative;

6. Modul de expunere dominant este naraţiunea, dar în mod obişnuit ea se împleteşte cu descrierea, dialogul şi monologul;

7. Sunt recognoscibile mărcile lingvistice specifice narațiunii: reperele spațio-temporale și timpurile verbale ce semnalează relația cronologică dintre diversele momente ale acțiunii.

8. Atitudinea naratorului față de acțiune și față de personaje poate fi:

• detașată, prezentând punctul de vedere al unui observator neimplicat în acțiune;
• marcată afectiv prin faptul că naratorul este și personaj, fiind astfel implicat în acțiune;
• marcată afectiv prin simpatia/antipatia cu care sunt prezentate anumite personaje.

• Cum povestim?

Într-un text literar, naratorul ar putea să ne povestească întâmplările așa cum le-a ținut el minte, la întâmplare, fără să fie atent la ordinea desfășurării lor. Dar atunci n-am mai înțelege mare lucru din textul lui, nu-i așa?

De aceea, arta narațiunii are la bază câteva tehnici menite să-i dea textului fluență și coerență. Secvențele trebuie legate între ele cumva, pentru ca faptele să „se lege”, să aibă sens. Pentru asta este nevoie de înlănțuire.

De asemenea, este nevoie de un procedeu atunci când naratorul vrea să ne povestească două lucruri diferite, petrecute în același timp. De exemplu, în textul „Cum e lumea” de Veronica Niculescu, naratorul ne povestește, inițial, aventura puiului de urs, după care o introduce în poveste pe Mara Dumitrescu, aparent fără nicio legătură. Apoi, atenția este mutată din nou, de pe Mara Dumitrescu pe Bianca și pe aventura ei urbană. Această schimbare permanentă a firelor narative, exact cum se schimbă decorul de la teatru după fiecare coborâre a cortinei, se numește alternanță.

Mai jos aveți definițiile celor două procedee narative:

Înlănțuirea este procedeul de juxtapunere, de legare între ele a secvențelor aceluiași fir narativ într-o ordine cronologică a întâmplărilor. Trecerea de la o secvență la alta se poate face prin alăturare sau prin utilizarea unor cuvinte, expresii, formule care asigură continuitatea: apoi, când, după aceea, după un timp, imediat după, la un moment dat, în cele din urmă etc.

Alternanța este procedeul prin care două fire narative sunt prezentate ca desfășurându-se în paralel. Naratorul împletește cele două șiruri de întâmplări, întrerupând un fir narativ, pentru a-l continua pe celălalt. În trecerea de la un fir narativ la altul, naratorul poate utiliza unele cuvinte, expresii sau formule specifice: apoi, după un timp, în acest timp, în același timp, pe când se întâmplau acestea etc.

Uneori, naratorul întrerupe un fir narativ pentru a introduce un fir narativ nou, cu ajutorul sintagmei „cam în același timp”.

La redactarea acestui material mi-au fost de mare ajutor informațiile din lucrarea „Limba și literatura română – Manual pentru clasa a VII-a”;  Autori: Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Monica Halaszi, Anca Davidoiu-Roman, Horia Corcheș; Editura Art Grup Educațional.

Ce este un text narativ 

Într-un text narativ principalul mod de expunere îl constituie narațiunea care este se caracterizează prin relatarea unor evenimente aflate într-o relație cauzală și derulate în succesiune cronologică la care participă unul sau mai multe personaje. 

Textul narativ este o modalitate de comunicare scrisă, prin care autorul își exprimă părerile și concepția asupra lumii și a vieții, într-un mod indirect, creând personaje și apelând la narațiune, descriere și dialog. 

Elementele unui text narativ 

Este împărțită în trei părți: instanțele comunicării literare,  perspectiva narativă și relația sa cu personajele și construcția subiectului și a discursului narativ. 

Instanțele comunicării literare sunt: autorul, naratorul, personajul, cititorul. Autorul este persoana care creează opera și se detașează de narator sau de eul liric.

Naratorul este o instanța intermediară între cel care a scris opera și cel care povestește întâmplările. Mai exact, autorul este o persoană reală, în timp ce naratorul este entitatea fictivă care relatează textul. 

Personajul este elementul central al unei opere dramatice sau epice care determină acțiunea și se află în centrul evenimentelor. 

Recomandări

Afacerea „ciocurile de rață”. În cazurile de corupție ale foștilor săi absolvenți, Serviciul Român de Informații nu găsește informațiile nici când sunt publicate în Monitorul Oficial

Personajele pot fi atât ființe umane, cât și animale, păsări, făpturi închipuite sau obiecte. Ele contribuie la acțiune, au valoare etică, apartenență socială și sunt construite după criterii estetice. 

Cititorul este cel care receptează un text literar și poate fi de mai multe feluri: concret, abstract sau fictiv. 

În ceea ce privește perspectiva narativă și relația sa cu personajele și întâmplările din text, se definesc trei tipuri de viziune narativă: 

Cea în care naratorul știe mai multe decât personajul, este omniscient și omniprezent, știe tot ce fac personajele și ce gândesc. 

Cea în care naratorul știe exact câte știe și personajul iar narațiunea este la persoana I. 

Cea în care naratorul știe mai puțin decât personajul, iar naratorul-martor relatează întâmplări la care a asistat, spunând doar ce a văzut, fără să știe gândurile sau sentimentele personajelor. 

Un text narativ este împărțit în trei părți: introducerea, prin care se prezintă povestea și se petrece conflictul, nodul sau corpul poveștii, unde se desfășoară evenimentele povestite și rezultat, unde sunt rezolvate conflictele și se prezintă deznodământul. 

Timpul și spațiul evenimentelor sunt de asemenea la fel de importante. Când se petrec întâmplările, unde se petrec? Locul acțiunii poate corespunde unor spații din realitate, pot fi inventate sau spațiul poate fi nedeterminat. 

Recomandări

O agenție de publicitate din anturajul PNL, în spatele unor campanii sponsorizate pe Facebook contra Emiliei Șercan. Atacurile, după dezvăluirile despre plagiatul lui Bode

Caracteristicile unui text narativ 

Iată cele mai importante caracteristici ale unui text narativ: 

Varietate de genul: genul literar al narațiunii este foarte larg, de la povești, fabule, romane, știri, cronici, etc.

Naratorul, persoana care relatează povestea poate fi cineva care face parte din ea, protagnistul poveștii sau un spectator extern care doar observă și relatează evenimentele. 

Importanța stilului: fiecare autor are un stil unic atunci când relatează o poveste. 

Concluzia: textul narativ poate avea o învățătură, o morală. 

Există mai multe tipuri de texte narative: narațiune literară, din acest tip face parte romanul și nuvela. Autorul are un limbaj bine elaborat prin imagini și comparații. 

Narațiunea istorică: din acest tip fac parte cronica, jurnalul și biografia. Poveștile din acest tip dezvăluie evenimente relevate trăite de un personaj. 

Narațiune jurnalistică sau știri, sunt modul de a face publice evenimentele, iar mijloacele utilizate în acest scop sunt rețelele sociale și mass-media. 

Textul narativ face parte din programa la limba și literatura română pentru Bac 2021.

Listă autori canonici pentru examenul de Bacalaureat

Sursa foto: 123rf.com

GSP.RO

„Este un şoc.” Pițurcă l-a sunat pe Dragomir înainte să fie reținut de DNA. Ce i-a mărturisit

Urmărește-ne pe Google News

Playtech.ro

Momente tulburătoare la DNA! Pițurcă a izbucnit în plâns! I s-a făcut rău și a avut nevoie de ajutor

Viva.ro

Dan Alexa rupe tăcerea, la 4 ani de la pumnul încasat de la Anamaria Prodan: ‘M-a afectat foarte mult’

Observatornews.ro

Începe „epoca de aur” pentru un loc din România. Investiţii uriaşe şi mii de locuri de muncă noi

Știrileprotv.ro

Animație grafică. Cum s-a produs accidentul provocat de “gheața neagră”. Marius a murit după ce a sărit în gol zeci de metri

FANATIK.RO

Tradiții, superstiții și obiceiuri de Întâmpinarea Domnului 2023. Ce aliment nu ai voie să mănânci. Este interzis sub orice formă în această zi sfântă

Orangesport.ro

Ministrul de Interne al Austriei a fost la Bucureşti şi a rămas perplex: ”Aşa ceva el n-a mai văzut în Europa”. Ce l-a uimit

HOROSCOP

Horoscop 1 februarie 2023. Fecioarele au nevoie de o mai bună organizare, de scopuri clare și de o minte limpede

PUBLICITATE

Noile creații Nespresso în ediție limitată